Verginia Vedinaș

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Țin să spun, de la început, că și eu îl stimez în egală măsură pe colegul Constantin Gheorghe – oricum o să aibă un drept la replică –, dar, după ce urci așa o Golgotă ca să îți construiești o carieră universitară, este cam greu să accepți să fii contrazis sau să primești lecții ale specializării în care trudești de amar de vreme.

Spun asta pentru că, pentru mine, este o experiență foarte interesantă să asculți ce interpretări se dau legii noastre fundamentale și cum, pentru a ne apăra niște opinii care, în mod fundamental, sunt de natură politică, o stâlcim, ne jucăm cu ea ca și când am fi un copil care se joacă așa cu o minge sau cu un hopa-mitică.

Nu, dragii mei. Vreau să vă rog, cum am mai făcut-o și cu alte prilejuri, să mă detașați de dimensiunea mea politică și să vă spun că ceea ce susțin în fața dumneavoastră mă reprezintă, în mod categoric, ca specialist în dreptul public. Încep să comentez pe rând.

S-a invocat art. 94 alin. (1) care recunoaște atribuția președintelui de a numi în funcții publice și faptul că acesta ar fi unul din textele care ne-ar permite să menținem în

continuare soluția de numire de către președinte a șefilor parchetelor, Parchetului General etc.

Dragii mei, acea atribuție prin care Constituția trimite la alte legi care pot lărgi palierul de atribuții ale președintelui în niciun caz nu poate fi interpretată într-un mod care să infirme alte prevederi constituționale care consacră reguli și principii esențiale pentru statul de drept. Am în vedere prevederea constituțională care consacră independența justiției ca una dintre valorile supreme și garantate și ca o limită de revizuire a Constituției, și anume art. 152 alin. (1) din Constituție. Am în vedere prevederea care proclamă independența justiției, și anume art. 124 alin. (3).

Deci este categoric că, atunci când trebuie să recunoaștem posibilitatea de a numi în alte funcții publice, trebuie să avem în vedere până unde se întinde această posibilitate. Poate ea să se întindă până acolo încât să infirme rolul CSM-ului de garant al independenței justiției, care a fost până acum citat și de colegii care au vorbit? În niciun caz nu poate să facă lucrul acesta.

S-a susținut, de asemenea, că, de fapt, prin soluția noastră, noi am modificat Constituția și că în Constituție nu se face diferență între profesiune și funcția administrativă. Se face. Colegul care a avut această susținere a citat trunchiat textul constituțional și mă refer la art. 134 alin. (1) care spune: „Consiliul Superior al Magistraturii propune Președintelui României numirea în funcție a judecătorilor și a procurorilor, cu excepția celor stagiari, în condițiile legii.” Tocmai acea excepție care-i vizează pe cei stagiari ne determină pe noi să înțelegem că, de fapt, se are în vedere funcția profesională, și nu funcția administrativă.

Noi nu inovăm nimic, dragii mei.