Alina Teiș

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației mele politice de astăzi este „Condiția actuală a femeii în societatea românească”.

Conform calendarului, mâine ar trebui să fie o zi specială pentru noi toți, femei și bărbați, deopotrivă, deoarece este 1 martie.

Teoretic, este începutul primăverii, al reînnoirii, al trezirii la viață, al veseliei și al zâmbetelor.

Practic, asistăm la ultimele răbufniri ale iernii, răbufniri care totuși nu trebuie să umbrească ceea ce simțim, în special noi, femeile, odată cu sosirea primăverii.

Martie este luna în care se celebrează femeia în toată splendoarea sa și în multitudinea rolurilor și a statutelor deținute în cadrul unei societăți.

Suntem în 2018, un an în care putem vorbi de libertăți, de egalitate, de comportament nediscriminatoriu cu foarte multă lejeritate.

Teoretic, despre aceste concepte se discută în foarte multe cercuri, cu mult patos; practic, situația actuală a femeii este departe de a fi una ideală.

Atrag atenția asupra faptului că femeile sunt obiectul violenței de varii feluri, începând cu violența verbală, chiar și cu batjocura sau intimidarea, până la violența fizică.

Este respectată egalitatea de gen în România, în toate substraturile sociale? Nu!

Un scurt exemplu: încă se manifestă multe inegalități de gen în special pe piața muncii, unde femeile se regăsesc pe posturi mai slab remunerate comparativ cu bărbații sau foarte puține în posturi de conducere. Congruent cu acest criteriu este cel al egalității de șanse, des încălcat atunci când este vorba despre o femeie.

Vizibilitatea, autonomia și participarea ambelor sexe în toate aspectele vieții publice, politice, dar și private se încalcă destul de des, deoarece există o gândire stereotipă care alocă „sexului slab”, așa cum încă suntem considerate noi, femeile, executarea numai anumitor sarcini, accederea numai spre anumite statusuri sociale și îndeplinirea exclusivă a anumitor roluri.

Astfel că femeia este supusă limitărilor, etichetărilor nedrepte, condiționărilor care o împiedică să se dezvolte personal și profesional.

Putem lua atitudine în fiecare zi, putem condamna comportamente, putem emite legi care să stabilească limite și apărări pentru femei, dar tot nu am făcut suficient.

Este necesar să schimbăm mentalități, este necesar să schimbăm atitudini și aceasta o putem face numai prin educație, prin schimbarea și eliminarea stereotipiilor gândirii, a tiparelor comportamentale.

Haideți să începem cu tânăra generație, cu copiii noștri! Haideți să îi educăm să respecte femeia, să o onoreze!

Bineînțeles că educația se poate face la orice vârstă, însă cu ei este mai ușor, în felul acesta pregătindu-ne o generație viitoare din care să dispară cu desăvârșire inegalitatea, discriminarea, violența împotriva femeii.