Korodi Attila

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației mele politice este „Condamnarea comunismului pe jumătate”.

În data de 23 octombrie 2009, în mai multe localități din România s-a comemorat Revoluția ungară din 1956. Totuși, clasa politică română a lipsit cu desăvârșire de la aceste comemorări, nu ca anul trecut, când însuși Președintele țării a venit la comemorarea din Miercurea-Ciuc.

Revoluția ungară din 1956 împotriva dictaturii bolșevice și a ocupației sovietice a început în ziua de 23 octombrie. Sătui de conducerea lui Mátyás Rákosi, studenții de la Budapesta au început cu o demonstrație pașnică, care s-a transformat într-o revoluție și s-a sfârșit printr-un masacru comis de trupele sovietice în 10 — 11 noiembrie 1956.

Mai mulți maghiari și români din România, care s-au solidarizat cu acțiunile de la Budapesta, au fost arestați și condamnați. Conform analizei din Raportul Tismăneanu a Revoluției ungare din 1956, ecourile acesteia s-au manifestat sub cele mai variate forme și în aproape toate regiunile țării. Cei care au reacționat cel mai sensibil la acele evenimente au fost studenții de la Timișoara, Cluj, București, Brașov și Iași. Încă din primele zile au apărut la București și la Cluj foi volante și inscripții de solidaritate, apoi s-a trecut la inițierea unor adunări și mitinguri, dintre care cel mai mare s-a organizat la Timișoara. La București, s-a inițiat o manifestație, unde apoi au fost arestați mai mulți studenți. Au avut loc arestări și condamnări, de asemenea, la Brașov și la Iași. La universitățile din Cluj-Napoca, încă din primele zile au apărut inscripții și foi volante. Studenții Universităților Bolyai și Babeș au inițiat chiar o ieșire pe stradă, dar care până la urmă nu a avut loc. S-a ținut însă la 24 octombrie 1956 o ședință studențească la Institutul de Arte Plastice. Studenții au manifestat purtând panglici de doliu și ieșind la Cimitirul Házsongárd de Ziua Morților (1 noiembrie). Un număr relativ mare de manifestări spontane s-au putut înregistra și în mediu rural.

După înăbușirea în sânge a revoluției din Ungaria, Securitatea din România a trecut la acțiuni de represalii fără precedent. Potrivit unor date din rapoartele lor, doar în perioada octombrie 1956 – decembrie 1962 au fost arestate în România peste 28.000 de persoane, dintre care doar între ianuarie 1957 și mai 1959 au fost pronunțate 9.978 de condamnări.

Conform rapoartelor, la Miercurea-Ciuc au murit zece persoane, iar 30 de tineri sași, 30 de români și 77 de tineri maghiari au ajuns după gratii.

Desigur nu toate cazurile erau direct implicate în acțiuni de solidarizare cu revoluția din Ungaria: regimul s-a folosit însă de acest prilej pentru a-i lichida pe toți posibilii adversari.

Un astfel de caz a fost cazul Universității Bolyai din ClujNapoca. Regimul s-a folosit de conjunctura de atunci ca să desființeze o instituție maghiară, considerându-o periculoasă.