Adrian Moisoiu

Vă mulțumesc, domnule președinte. „Ultima «descălecare» a U.D.M.R.-ului”

După ce sâmbătă, 13 octombrie, la Târgu-Mureș, Markó Béla a prezentat tema redesenării noilor regiuni de dezvoltare care să ducă la recunoașterea oficială a mult doritului Ținut Secuiesc, iar joi, 18 octombrie, la Sfântu Gheorghe, a vorbit despre Tirolul de Sud, unde demersurile pentru obținerea autonomiei au durat 30 de ani: „Noi suntem în anul 17, dar acest lucru nu înseamnă că mai trebuie să așteptăm 13 ani”, cu ocazia festivității de lansare a candidaților pentru Parlamentul European de sâmbătă, 20 octombrie, de la Târgu-Mureș, vorbind despre revendicările Uniunii Democrate Maghiare pentru maghiarii care trăiesc în România, lansate sub sloganul „Noua descălecare”, Markó Béla a spus: „În 1526 strămoșii noștri au pierdut și, pentru un secol și jumătate, țara nu a mai fost a noastră. Ultima dată această patrie s-a pierdut în 1918, iar datoria noastră este să redobândim acel pământ pierdut. Să redobândim tot ce am pierdut: casele, pădurile, pământurile, steagul.”

Pentru prima dată, liderii U.D.M.R. nu mai sunt atât de siguri pe electoratul lor, care le-a dat un semnal foarte important cu ocazia votului la referendumul pentru demiterea președintelui Traian Băsescu. Le este frică de candidatura episcopului Tökés László, care ar putea să le ia voturile unei părți importante din comunitatea maghiară și, de aceea, Markó Béla apelează la armele acestuia. Nu știe însă că maghiarii de astăzi se întreabă ce au câștigat în toți acești ani de când U.D.M.R. a guvernat, direct sau indirect, și să-i scoată din sărăcia în care trăiesc. Nu știe că aceștia se trezesc greu, dar, atunci când se trezesc – așa cum s-a întâmplat săptămâna trecută într-un sat din județul Mureș –, se îndreaptă spre Partidul România Mare, partid pe care îl apreciază ca fiind singurul partid cinstit, și apelează la el și la președintele lui, domnul Corneliu Vadim Tudor, ca să stăvilească corupția și furtul pe care conducătorii U.D.M.R. le practică în mediul rural, unde pământurile retrocedate nu sunt identificate, sute de hectare de pământ sunt nelucrate, dar raportate ca însămânțate și cultivate, pentru a se încasa subvenția, subvențiile acordate sunt furate, se întocmesc chitanțe false, în loc de chitanțe fiscale, și câte și mai câte...

Markó Béla spune că vrea pământul, casele și pădurile înapoi, dar uită că acestea sunt demult în proprietatea unor reprezentanți de vază ai U.D.M.R., foarte apropiați de el!

Pentru cine a urmărit cu atenție evenimentul, declarațiile lui Markó Béla privind „noua descălecare” reprezintă, de fapt, o recunoaștere voalată a ceea ce de mult se știe, dar nu s-a recunoscut încă: faptul că ungurii au declanșat evenimentele din martie 1990 de la Târgu-Mureș, cine și de ce a provocat acel carnagiu.

Pentru U.D.M.R., 22 decembrie 1989 a reprezentat speranța mult așteptată a reînvierii fantasmei Ungariei Mari. Numai că Ungaria Mare nu a existat niciodată. Numai în mințile unor oameni bolnavi.