Ștefan Baban

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vă mulțumesc că ați înțeles că trebuie să mă duc la Comisia pentru buget, finanțe și bănci.

Declarația mea politică se intitulează: „Bugetul educației – între teorie și practică”.

Odată cu adoptarea de către Guvernul României a proiectului de lege privind bugetul de stat pe 2008, domeniul educației se vede în fața unui moment mult așteptat: alocarea a 6% din P.I.B.

De ce atâta euforie și interes? Pentru simplul motiv că niciun alt domeniu economico-social nu este privit cu atâta interes de români și nu suscită atâtea dezbateri, revendicări, greve și conflicte ca cel al educației.

Alocarea a 6% din P.I.B. pentru educație are în primul rând un efect psihologic. De-a lungul celor 17 ani de tranziție postrevoluționară, eșecurile reformei din educație, nemulțumirile cadrelor didactice, degradarea statutului lor social, neajunsurile salariale, nivelul tot mai scăzut de pregătire al tinerilor, lipsa lor de aderență la zona economicului și alte asemenea deficiențe ale învățământului au fost puse întotdeauna pe seama unei insuficiente alocări de fonduri prin bugetul de stat.

Reciproc, salvarea școlii românești a ajuns sinonimă cu garantarea acesteia, chiar dacă alocarea de fonduri suplimentare pentru domeniul educațional a reprezentat de cele mai multe ori un element de propagandă electorală, de promisiuni neonorate și de prevederi nerespectate în programele de guvernare.

Acum, cele 6 procente sunt atinse, măcar teoretic, și repartizarea lor, tot teoretică, urmărește acoperirea, într-o mare parte, a unor sectoare care țin de profesionalizare și inserție pe piața muncii, precum și de educația incipientă.

La prima vedere, prioritățile bugetare din domeniul educației sunt orientate spre îmbunătățirea condițiilor de activitate, prin dotări, investiții, utilități. Puțin convingătoare rămân elementele care să sugereze ameliorarea condiției materiale și a statutului social cuvenit artizanilor educației.

Datele statistice arată că salariile din învățământ au crescut substanțial în ultimii trei ani, dar știind cu toții cum se obține o medie statistică, nu putem spune că toate cadrele didactice au beneficiat sau, mai corect spus, au simțit aceste majorări, în condițiile în care unele prevederi de ordin financiar din Statutul cadrelor didactice, cum ar fi decontarea cheltuielilor efectuate de acestea cu trenul, decontarea serviciilor poștale în scop profesional etc., au diminuat drastic suplimentările salariale.

Promițător prin cifrele sale și direcțiile de acțiune, proiectul Legii bugetului de stat destinat educației poate să aducă o îmbunătățire a condițiilor și a mijloacelor de aplicare a reformei învățământului, cu ecou atât în alte domenii economico-sociale, cât și în ceea ce privește ameliorarea condițiilor actuale ale acestei profesii. Și poate așa se va stopa „alocarea” de sume din bugetul familial pentru fondul clasei sau al școlii, pentru meditații, pentru cadouri profesorilor, învățătorilor și educatorilor, pentru „mici atenții” acordate la examene.