Constantin Adăscăliței

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vă mulțumesc și pentru precizări.

Să știți că nu aveam de gând să vorbesc mai mult de trei minute.

Dragi colegi,

Declarația mea politică este astăzi adresată prevenirii și combaterii violenței în România.

Supun atenției dumneavoastră unul dintre cele mai sensibile subiecte ale României contemporane, într-un moment în care avem șansa de a genera soluții politice pentru stoparea acestui flagel.

Vă vorbește despre acest subiect un om care a practicat la cele mai înalte niveluri de performanță sporturi de contact și al cărui motto în viață, ca principiu de lucru, a fost „să învăț să lupt pentru a nu avea nevoie de luptă”.

În ultima perioadă, în țara noastră, am avut parte și am fost marcați de incidente care ar trebui să ne pună pe gânduri.

La un eveniment monden, a avut loc o altercație violentă între jurnaliști, în ultima perioadă.

La Iași, viața unui fost campion de atletism a fost curmată de o lovitură cauzatoare de moarte într-un incident banal.

În școli, la orice pas, vedem conflicte în care se folosesc arme albe și exemplele, sigur, pot continua la nesfârșit.

Din nefericire, violența este încă prezentă în România în cele mai cumplite forme ale sale – violența stradală, violența în școli, violența domestică, conflicte spontane care degenerează permanent.

Potrivit raportului Ministerului Public, în anul 2012, anul trecut, au avut loc 1.014 omoruri, 84 de trimiteri în judecată pentru loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, 132 de infracțiuni de lipsire de libertate, 509 vătămări corporale și 440 de violuri, din care două urmate de moartea victimei.

La fel de grav mi se pare și statutul țării noastre de gazdă prietenoasă pentru violență, asta din cauza sărăciei, a consumului de alcool, prejudecăților, și nu numai.

Prezentul meu demers nu-și propune să găsească vinovați, pentru că acest lucru este tardiv pentru victimele de mai sus.

Astăzi doresc doar accentuarea a două aspecte pentru care avem obligația, dar și oportunitatea de a interveni.

În ceea ce privește infracțiunile stradale și cele legate de ordinea publică, s-a demonstrat eficiența instituțiilor de poliție locală care lucrează direct cu autoritățile locale și vă dau exemplul Iașiului, dar nu numai, unde acest tip de infracțiuni a fost drastic diminuat.

Al doilea argument este al celei mai bune practici, adică cel din țările Uniunii Europene, unde ordinea publică este menținută de o poliție locală subordonată consiliilor locale, în timp ce poliția națională trebuie să aibă competențe de infracțiuni specializate.

În contextul descentralizării administrative, consider că țara noastră ar progresa urmând exemplul colegilor din Uniunea Europeană.

Al doilea aspect pe care doresc să-l subliniez astăzi este cel al prevenției infracționalității și al faptelor cu potențial criminogen. La fel cum în medicină se spune că este mai ușor să previi decât să tratezi, cred că pe termen lung se va dovedi mai eficient și mai ieftin pentru un stat să încurajeze și să investească în educația tinerei generații și în campanii de conștientizare și prevenire a violenței de orice fel.