Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·11 mai 2009
Dezbatere proiect de lege · respins
Minerva Boitan
Discurs
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Voi vorbi pe scurt, așa cum mi-ați spus, despre triumviratul Guvern – elev – profesor.
Definit ca o asociere între trei conducători, triumviratul are scopul de a administra ceva în comun. Începând chiar cu Republica Romană – și noi toți știm –, s-a dovedit că triumviratul este o soluție teoretică foarte bună, dar care, în practică, declanșează chiar și războaie civile. În România este foarte bine regăsit în balada „Miorița”.
Urmărind cu atenție ce se întâmplă în ecuația revendicărilor din învățământ, am realizat că ni se prezintă un triumvirat Guvern – elev – profesor a cărui acțiune comună ar trebui să conducă la creșterea performanțelor învățământului românesc, și pentru aceasta profesorii trebuie să fie bine pregătiți și bine plătiți, infrastructura școlară să fie corespunzătoare, elevii bine pregătiți, iar Guvernul capabil să gestioneze eficient cele de mai sus.
Dar care este realitatea? Pentru a nu știu câta oară, o categorie profesională cu înaltă pregătire, cea a dascălilor, este păcălită cu niște promisiuni deșarte și ireale. Elevii asistă neputincioși și participă pasiv la un conflict pe care nu ei l-au generat. Ei văd că Guvernul nu-și respectă promisiunile, că dascălii sunt păcăliți, că în țara noastră poți minți și nu te pedepsește nimeni, poți promite și nu te obligă nimeni să-ți respecți promisiunea, poți fura și nu te ceartă nimeni și că Guvernul se plimbă pe cai albi, cu pletele fluturându-i în vânt – adevărată lecție de viață, domnilor, care vă motivează să desființați și orele de dirigenție, fiindcă, evident, nu-și mai au obiectul muncii.
Francezul spune „Qui se ressemble s’assemble.” și că intelectualul este de stânga. Probabil că și la noi este la fel, altfel nu pot înțelege apetitul profesorilor pentru mimica electorală a celor care mint fără a face vreo grimasă. Această apetență a devenit un fel de pasiune care, imediat după cununie, degenerează în criză conjugală cu laitmotivul „ne dați, ori nu ne dați?”
Domnilor guvernanți și domnilor profesori,
Între voi se află totuși elevul, care nu se poate dezvolta normal în această atmosferă de incertitudine. Sunt convinsă că, dacă ar fi fost întrebați în luna noiembrie, chiar și elevii v-ar fi spus că nu se poate asigura o majorare cu 50% a salariilor în învățământ!
În calitate de profesor universitar, doamna ministru Andronescu considera că e necesară o majorare a salariilor de la 50% până la 70% pentru profesorii universitari. După o jumătate de an, Domnia Sa spune că se poate trăi și așa.
Ministrul Marga a început reforma învățământului, ministrul Adomniței a început, masiv, reabilitarea infrastructurii. Și după primul, și după al doilea, a urmat doamna Ecaterina Andronescu și le-a blocat.
Doamnă, nu este cazul să vă hotărâți și să ne spuneți și nouă ce gânduri aveți?
Într-o țară cu _minima moralia_ și cu un dram de decență, un astfel de comportament nu mai generează greve, ci, direct, demisii. Sigur, există și varianta mioritică în care începem să ne jelim și să ne pregătim de înmormântare.