Mircea Diaconu

Se pare că – sau așa sper, cel puțin – în momente de criză ne vine mintea la cap. Măcar în momentele de criză.

De ce zic asta? Se pare că zeul care face și desface este insuficiența fondurilor până la urmă. Bun. După părerea mea, cel puțin ar trebui să sărbătorim 20 de ani de la Revoluție, modificând esențial chiar Legea nr. 42/1990 prin eliminarea drepturilor materiale, în afară, firește, de cei care chiar au suferit, au murit, văduve, urmași etc. Asta este părerea mea, de om care, practic, a deschis balconul CC-ului.

Merg mai departe. Se spune că „mămăliga nu explodează”. Păi, a explodat și noi nu găsim după atâția ani argumente. Păi, argumentele sunt exact acestea. După părerea mea, s-ar cere o altă inițiativă legislativă, bineînțeles, care să le cuprindă pe toate. Deci toate „exploziile mămăligii” de pe intervalul acesta ar trebui introduse cu motivații morale,

cu motivații onorifice și atâta tot, că nimeni nu a făcut lucrul acesta ca să ia vreun ban, nici în 1989, nici la mineriade, nici – nu mă veți crede, dar sunt martori și acolo – în 1969. Am vizitat Calea Rahovei 37-39, prima dată în viața mea, în 1969, cu ocazia revoltelor studențești de atunci, care ne scapă. Și atunci „a explodat mămăliga” și foarte tare, iar atunci au fost o serie de studenți care au făcut pușcărie un an, doi, ba chiar cineva a făcut 3 ani.

Aceasta este părerea mea și voi încerca să construiesc o altă inițiativă legislativă, de acest tip, care să argumenteze fără drepturi materiale, deci fără să deranjăm prea mult Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul, dar care să argumenteze public că „mămăliga a explodat”.

Aștept provincia!