Titus Corlățean

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „România și Uniunea Europeană — statutul și rolul României în Europa și în regiune”.

Am ales această temă poate mai puțin interesantă pentru politica internă, pentru că în jocul de putere și de influență în structurile europene acest lucru se traduce, în ultimă instanță, în resurse politice, strategice, economice, bugetare alocate statelor membre, resurse mai mari sau mai mici pentru dezvoltare și, deci, în interesul cetățenilor.

Ani de zile, retorica politică de la București a făcut referire la dorința ca România să joace un rol activ, să influențeze decizii importante, inclusiv din perspectiva intereselor țării noastre în Europa și în regiune. Niciodată, din păcate, nu a făcut pasul decisiv, din acest punct de vedere, care să depășească simpla retorică.

Care este situația la zi, ce s-a întâmplat în ultima perioadă și care ar trebui să fie perspectivele? Sunt câteva dintre comentariile din declarația politică de astăzi și din lumina experienței activității Comisiei pentru politică externă din ultimele cinci luni de zile.

În primul rând, avem de-a face cu o perioadă de reașezări importante în Uniunea Europeană. Tratatul de la Lisabona încă nu este ratificat de toate statele membre și, în consecință, toate evoluțiile politice importante, instituționale,

dar și procesele de lărgire în continuare a Uniunii Europene sunt înghețate, schimbarea structurii și componenței Comisiei Europene este un proces care va avea loc în doar câteva luni de zile, deoarece am ales, de curând, un nou Parlament European.

Problema statutului, rolului și intereselor României în Uniunea Europeană și în exteriorul Uniunii Europene se pune în acest context complicat.

Ultima perioadă a fost cam agitată, din păcate, pentru România și pentru interesele sale. Au apărut, cel puțin la nivelul percepției, probleme la care nu ne-am fi așteptat, pe relația cu Republica Moldova, acuze nefondate – pe care le-am respins, în mod clar, ca fiind nefondate –, o retorică politică a Federației Ruse și a unor înalți oficiali ai Federației Ruse la adresa României, pe care iarăși le putem considera ca fără precedent, au fost probleme pe relația cu Ucraina, cu faimosul, deja, spion Floricel, am avut o vizită cu probleme și peripeții a Președintelui Ungariei în România și, mai nou, asistăm la încercări de resuscitare a așa-zisei probleme a centrelor de detenție CIA într-o serie de state europene, între care și România.

Imaginea care s-a dorit a fi dată despre România a fost cea a unei țări membre în Uniunea Europeană și în NATO care nu-și regăsește cadența, care nu profită de noul statut, nu-și promovează încă cu eficacitate interesele, un stat care, iată, are probleme sau generează probleme pe relația cu o serie de țări vecine.

Cred că este de datoria diferitelor instituții românești, de la Președinție, Guvern și Parlamentul României, să fie mult, mult mai active și în activitatea pe fond, dar și în comunicarea publică, și ar trebui să prezentăm public, mai clar și cu o mai mare eficacitate, contribuția reală și contribuția pozitivă a României la procesele europene.