Petru Călian

Vă mulțumesc, domnule vicepreședinte, și încă o dată succes în această funcție pe care temporar o dețineți!

Declarația politică de astăzi are ca titlu: „Reprezentarea României în conducerea Uniunii Europene”.

Implementarea politicilor comunitare la nivel național rămâne o problemă cu care România se confruntă încă de la aderare. Echilibrul administrativ și politic depinde de importanța cu care statul român tratează acest lucru. Îngrijorător este faptul că din cele 52 de funcții de conducere oferite României de instituțiile comunitare, doar 8 sunt ocupate, în condițiile în care Consiliul Europei deține aproximativ 35.000 de angajați.

În acest moment, în administrația comunitară sunt 53 de oficiali și agenți temporari români, dar aceștia nu fac parte din structurile de conducere. Este o temă importantă care nu trebuie neglijată. Este datoria României să-și susțină conaționalii în posturile care i se cuvin.

Ca stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, România ia parte direct la elaborarea și adoptarea politicilor comunitare, contribuind pe fond la lucrările tuturor instituțiilor comunitare, la nivel politic și tehnic: Consiliul UE și formațiunile sale sectoriale, grupurile de lucru ale Consiliului, precum și la reuniunile Consiliului European, comitetele și grupurile de lucru ale Comisiei Europene, Parlamentul European, Comitetul Regiunilor și Comitetul Economic și Social.

Însă, chiar dacă au trecut trei ani de când ne aflăm în familia europeană, țara noastră nu a reușit să acopere numărul de posturi oferite în structurile Comisiei Europene. Astfel, reprezentarea României în cadrul instituțiilor comunitare este deficitară și necesită o redresare.

Deși ne aflăm în plină criză politică, țara noastră are suficienți specialiști care s-ar încadra pe posturile oferite de Uniunea Europeană. Dacă alte țări fac lobby pentru a obține cât mai multe posturi în structurile europene, la noi acest subiect pare a fi dat uitării.

O bună mediatizare și o strategie care să deschidă barierele spre un post în administrația europeană reprezintă un paradox posibil pe timp de reformare a administrației naționale.

Uniunea Europeană încurajează echilibrarea balanței în ceea ce privește reprezentarea statelor membre, și România deține deja un atu: este a șaptea ca putere de decizie și deci necesită o cât mai mare reprezentativitate în toate structurile administrative de la Bruxelles. Specialiști români care să negocieze, să medieze și să obțină un consens pentru țara noastră – acesta este mijlocul de comunicare cel mai eficient, astfel încât să ne armonizăm cu deciziile luate în capitala Uniunii Europene. În baza Tratatului de aderare, România a primit mai multe poziții în cadrul instituțiilor europene: un comisar european, 33 de parlamentari europeni aleși prin votul românilor, dar și un judecător la Curtea de Justiție a CE, un judecător la Tribunalul de Primă Instanță, ca membru în Curtea de Conturi, 15 reprezentanți în Consiliul Economic și Social, 15 reprezentanți în Comitetul Regiunilor. De asemenea, Banca Națională a României a intrat în Sistemul European al Băncilor, guvernatorul instituției locale participând ca membru cu drepturi depline în Consiliul General al Băncii Centrale Europene.