Remus Florinel Cernea

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: „Modernitatea așteptată”.

Aspirațiile societății pentru a transforma România într-o țară modernă cât mai apropiată de standardele occidentale au fost într-o prea mică măsură împlinite de către guvernările de după 1989. Reformele s-au făcut timid, cu jumătăți de măsură, adesea incoerent și chiar cu pași înapoi, fără o reală și aprofundată înțelegere a necesității și implicațiilor acestora. Fără sprijinul și insistențele partenerilor din Uniunea Europeană și Statele Unite, probabil că nici măcar bruma de reforme democratice întreprinse nu ar fi existat, iar țara noastră ar fi fost și mai mult încremenită în proiect.

Nemulțumirea răbufnește cu deplină legitimitate tot mai des în stradă. În ianuarie–februarie 2012 am participat la protestele împotriva lui Traian Băsescu și a guvernării PDL, în septembrie–noiembrie 2013, la cele împotriva proiectului cu cianuri de la Roșia Montană și a explorării-exploatării gazelor de șist de la Pungești. În noiembrie 2014, cetățenii s-au revoltat față de proasta organizare a alegerilor prezidențiale în diaspora, iar în ultimele două săptămâni, ca urmare a tragediei cutremurătoare din Clubul „Colectiv” de la concertul trupei Goodbye to Gravity, am ieșit din nou în stradă, de data asta criticând, cu toții, absolut toate partidele care au guvernat România.

Eșecul acestora de a democratiza și moderniza România în răgazul avut, de 26 de ani, este evident. Dar el nu trebuie să devină un eșec al democrației. Avem nevoie să întărim instituțiile actuale cu oameni de calitate și cu proceduri care să le facă mai eficiente și mai flexibile. În același timp, nu trebuie să încurajăm alunecările populiste și extremiste care cer demolarea pilonilor esențiali ai unei democrații, care, cu toate neajunsurile lor, trebuie păstrați și îmbunătățiți, nu pulverizați. Alternativa la democrație este dictatura.

Îmi doresc ca țara noastră să găsească resursele necesare pentru a înlocui, prin alegeri libere și corecte, oamenii nepotriviți din, spre exemplu, actualul Parlament cu alții mult mai capabili și mai atașați unor valori democratice, pentru care să lupte în arena politică, indiferent de abordarea lor doctrinară. Rezervorul de cadre al principalelor partide –

PSD și PNL – este însă epuizat, iar speranța că ele ar fi capabile să se reformeze prin ele însele este astăzi mai degrabă o naivitate.

Pentru a aduce schimbarea necesară este nevoie de reforme inclusiv în următoarele privințe, care reprezintă priorități legislative pentru mine:

1. Reforma electorală – pragul electoral de 5% avantajează PSD și PNL, descurajând alternativele. El va trebui redus la maximum 2%. Numărul de semnături necesare unui partid pentru a se înscrie în lupta electorală va trebui redus de la câteva sute de mii, în prezent, la maximum 20.000 pentru un partid la nivel național. Timpii de antenă pentru independenți la posturile publice vor trebui să fie nu de doar 10 secunde pe zi, ca acum, ci minimum 60 de secunde pe zi.