Ion Eparu

Vă mulțumesc foarte mult. Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Violența în școlile din România”.

Stimați colegi,

La nivel mondial, violența în școli a devenit o problemă deosebit de gravă a sistemului educațional. Situația este similară și în România, din păcate, în condițiile în care la fiecare zece minute un elev devine victima unei agresiuni la școală, iar în aproximativ 75% dintre unitățile de învățământ există cazuri de violență declarate.

Fenomenul are repercusiuni grave asupra sistemului de învățământ românesc, majoritatea cazurilor de violență școlară fiind înregistrate în rândul adolescenților. Ne confruntăm astfel cu agresiuni atât între elevi, cât și între elevi și profesori. Dacă violența dintre elevi apare ca o consecință a unui eventual mediu familial degradat, dar și a modelelor sociale discutabile, vorbim despre o cu totul altă cauză în ceea ce privește agresivitatea elevilor față de profesori și a profesorilor față de elevi. Constatăm astfel o criză de empatie între generația tânără și dascăli, situație ce se manifestă diferit, de la caz la caz, prin agresiune verbală și nonverbală, indisciplină în timpul cursurilor, refuzul îndeplinirii sarcinilor școlare, absenteism și chiar abandon școlar.

Degradarea relației dintre elev și profesor a devenit astfel una dintre consecințele democratizării procesului educativ. Tinerii nu mai respectă statutul profesorilor, iar școala, ca instituție publică de studiu și formare, nu mai oferă întotdeauna o garanție de securitate pentru familiile elevilor și societate, în general.

Soluțiile ce trebuie să stea în atenția autorităților responsabile vizează toate categoriile implicate: mediul familial, școlar și mediul social. Mă refer aici la nevoia de a pune în aplicare programe care să ducă la implicarea activă a părinților în procesul de învățare, cu consecințe evidente pentru îmbunătățirea relațiilor între părinți și elevi, situație ce poate avea ca rezultat scăderea nivelului de agresivitate a adolescenților, în special în cazul celor care provin din familii cu un istoric violent.

În programele de formare a cadrelor didactice, violența în școală trebuie să fie un subiect dezbătut intens, fiind necesară instruirea cu personal calificat a profesorilor cu privire la strategiile corecte de intervenție în cazul unor situații cu potențial agresiv.

Sensibilizarea opiniei publice prin programe ample de informare asupra riscurilor agresiunilor din școală va duce la o mai bună gestionare a situațiilor conflictuale, precum și la reducerea numărului acestora. De asemenea, avem nevoie de un cadru legislativ coerent pentru reglementarea măsurilor cu aplicabilitate imediată în cazul agresiunilor care au loc în școală, dar și a responsabilităților ce revin autorităților. Acestea au datoria de a elabora strategii locale pentru limitarea efectelor fenomenului.