Remus Florinel Cernea

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte de ședință. Îi felicit pe inițiatori și îi felicit din inimă și pe cei care au lucrat în comisie, pentru că se vede că amendamentele aduse acestui proiect de lege sunt foarte bine gândite.

Eu însumi, față de forma inițială, aveam câteva observații de făcut, dar am văzut că la comisie acestea au fost – problemele respective –, au fost îndreptate. S-a lucrat, așadar, cu mare atenție și cu dorința de a avea un proiect de lege foarte bun.

Brâncuși, cum s-a spus mai devreme și cum este cunoscut pretutindeni în lume, este un artist universal, care a revoluționat arta modernă și ale cărui lucrări pot fi admirate în cele mai mari muzee ale lumii.

De asemenea, lucrările lui Brâncuși, de la atelierul lui amenajat la Centrul Pompidou, lasă vizitatorului un sentiment extraordinar. Sunt lucrări care parcă vin dintr-o altă lume.

Însă trebuie spus și trebuie reținut acest lucru, Brâncuși, ca artist, s-a lovit de dificultatea generată de neînțelegerea foarte multor contemporani.

Schimbarea de paradigmă creatoare pe care a adus-o mai întâi a creat un val de neînțelegere și există câteva incidente consemnate foarte interesante și revelatoare. În preajma anilor 1920, atunci când a expus o lucrare numită Prințesa X – poate că o cunoașteți – la Galeria Independenților din Paris, un binevoitor s-a gândit că ar trebui să cheme poliția și să îndepărteze acea lucrare așa-zis obscenă din galeria respectivă pentru că urma o vizită a ministrului culturii francez.

Ei bine, polițistul care a ajuns la fața locului a avut înțelepciunea să spună că el, ca polițist, nu poate decide dacă acea lucrare este artistică sau nu sau dacă trebuie mutată din muzeu.