Vă mulțumesc foarte mult. Domnule președinte, Stimați colegi,
În urmă cu opt ani, în anul 2000, am început să-mi construiesc un apartament și de la un moment, de la un anumit moment, nu m-am mai înțeles cu constructorul. El crede că-i datorez niște bani, eu am dovezi că i-am dat și așa prea mult, sunt numeroase situații de genul acesta în România și în lume. Ele se rezolvă încet și banal, în justiția civilă. Cred însă că este pentru prima dată în istorie când un Parlament al unei țări este obligat să-și abandoneze treburile curente, să se adune ca să discute despre așa ceva.
În opinia mea, trăim astăzi un moment trist și grav. El este consecința unei situații politice triste și grave. Actualul președinte al țării a încercat să mă transforme într-un simbol atunci când și-a construit, în urmă cu patru ani, campania electorală. Eu eram cel care „gestiona sistemul ticăloșit”. Așa că am fost acuzat de o corupție aproape necuantificabilă. Eram „corupt din cap și până în picioare, din debara și până în birou”. În buzunarele mele adânci se adunau miliardele de dolari, vagoane de copii vânduți pentru organe, munții și pădurile patriei, Dunărea, împreună cu Delta sa, fabrici, uzine, livezi, vii. În casa mea erau ascunse mumii egiptene, statui de aur masiv și papirusuri de valoare inestimabilă.
Credeți-mă, poate nu vă mai amintiți, dar nu exagerez, în orice caz, nu eu, acesta era discursul politic. Cel care l-a folosit a ajuns la putere. Și trebuia să ajungă și la un adevăr cât de cât juridic. Nu se putea ca „Năstase cel corupt” să scape nepedepsit. Nu se putea ca „Năstase cel corupt” să reușească într-un fel să supraviețuiască acestui mandat. Problema era însă că sistemul ticăloșit, descris în campania electorală, nu semăna deloc cu ceea ce spunea acest om în campania electorală. Actele și faptele spuneau, de fapt, altceva. Realitatea era alta. S-a improvizat ceva nerelevant, dar cât mai zgomotos. Așa s-a ajuns la „Dosarul Zambaccian”.
De fapt, vreo nouă „dosare Zambaccian” conexate, disjunse, reconexate, redisjunse, până când și procurorii au început să le încurce. Scopul însă era clar: hărțuirea politică a unui adversar incomod. De asta vă aflați dumneavoastră astăzi aici pentru a discuta această temă.
Acest mandat prezidențial a început cu mari minciuni și continuă așa și astăzi. Ni s-a spus despre falsa revoluție, despre lupta împotriva sistemului, despre fraudarea alegerilor, ni s-a spus despre colaborarea foarte bună cu Guvernul și cu Parlamentul. Nimic din toate acestea nu s-a concretizat.
Dimpotrivă, chiar și discursul atât de popular despre lupta împotriva corupției a început să fie respins. Dar să nu avem iluzia că Traian Băsescu chiar vrea să lupte împotriva corupției. Traian Băsescu a avut o singură idee tot mandatul său de până acum. Nu aceea de a-i face pe români să trăiască bine, ci aceea de a lovi sistematic în toți adversarii politici, cu ajutorul procurorilor pe care el i-a numit și care pun pe hârtie tot ce li se spune.
Iertați-mă, stimați colegi, vorbiți astăzi aici despre justiție, dar nu este vorba despre justiție. Este vorba despre niște agenți prezidențiali care fabrică dosare și construiesc o anumită acțiune în Parlament și la televizor pentru discreditarea adversarilor politici. Dumneavoastră astăzi nu puteți să decideți trimiterea dosarului meu direct în instanță, îl veți trimite înapoi la cei care se ocupă cu regia referitoare la aceste dosare pentru adversarii politici. Sub semnătura domnului Daniel Morar, DNA vă cere astăzi să aprobați începerea urmăririi penale față de mine.
Din respect pentru Parlament și pentru lege, o să vă rog să-mi permiteți să mă refer doar la aberațiile cele mai
importante ale acestei cereri și o să încep cu problemele cele mai grave, cu cele de fond. Dar ca să ajungă să vă supună atenției această cerere, DNA trebuia să anexeze și niște probe, cele administrate în dosar. Este pentru prima dată când încearcă să facă acest lucru.
În anul 2006 îmi cerea tot aici permisiunea de a-mi percheziționa locuința, DNA nu administrase în acel dosar nicio probă. Cei care au examinat dosarele au văzut că s-au încurcat procurorii în renumerotarea dosarelor, în pornirea, repornirea lor, conexări și așa mai departe, în așa fel încât astăzi puteți să observați, au observat colegii din Comisia juridică, de disciplină și imunități, practic, acea solicitare pentru percheziționarea locuinței, practic nu avea niciun fel de temei.
De data asta, situația e alta, dar este tot ridicolă. Probele pe care încearcă să vi le prezinte DNA sunt lovite de nulitate absolută, nu pentru că așa vreau eu, ci pentru că, în două rânduri, Înalta Curte, inclusiv în Completul de nouă judecători, luând în considerare prevederile din Codul de procedură penală, așa a hotărât. Altfel spus, aceste probe au fost obținute fără respectarea condițiilor legale.
Menționez, spre exemplu, înregistrările ambientale făcute de DNA în biroul meu de la Camera Deputaților, în martie 2006, cu 6 luni înainte ca asemenea proceduri să fi devenit mijloace legale de probă.
Dacă ați aproba cererea DNA bazându-vă pe asemenea probe, declarate nule de instanțe, s-ar ajunge și la un precedent de gravitate excepțională. Justiția însăși s-ar vedea într-o situație delicată, pusă să judece pe baza unor probe pe care ea însăși le-a declarat nule, dar pe care Parlamentul le-ar putea valida. Iar alte probe în susținerea cererii DNA nu există.
Mai mult decât atât, pe tot cuprinsul dosarelor fabricate de DNA nu există nicio probă, fie ea chiar nulă, pe care să susțină acuzațiile care mi se aduc. Se afirmă că aș fi obținut beneficii de la firme care mi-au construit apartamentul pentru ca eu să asigur, la rândul meu, contracte acestor firme sau s-o numesc într-o funcție publică pe doamna Irina Paula Jianu. Asta ar fi în imaginația DNA și a lui Daniel Morar un trafic de influență.
Stimați colegi,
Vă aduc aminte că Inspectoratul pentru Calitatea în Construcții, în subordine ministerială, a ajuns în subordinea Cancelariei Primului-Ministru în 2004, la mijlocul anului 2004, și atunci datorită deciziei care a fost luată în Parlament, pentru că ordonanța de urgență trimisă de la Guvern menținea acest inspectorat în subordinea unui minister existent atunci, Ministerul Controlului.
Vă dau acest element care, într-un fel, este pus cu rea-credință în sesizarea venită de la DNA pentru a vă arăta realitățile unor chestiuni în care chiar dumneavoastră puteți să fiți martori. Eu nu am obținut niciun beneficiu de la nicio firmă. În 1998, când eram în opoziție, am cumpărat un teren și, în anul 2000, am încheiat cu Societatea „Conimpuls” un contract de societate civilă cât se poate de echilibrat. Nu am primit nimic pe gratis. Familia mea oferea constructorilor terenul ca să construiască pe el un bloc, iar noi obțineam gratuit, drept contravaloare, unul dintre apartamentele din bloc, ceea ce s-a și întâmplat.
Ce mi-au dat mie constructorii pentru ca eu, la rândul meu, să le ofer, eventual, ceva? Nu reiese nimic din aceste probe. Mai mult, firma despre care se spune că ar fi obținut prin intermediul meu contracte cu statul avea aceste contracte din 1999 și le continuă și astăzi, iar contractele ei cu familia mea s-au făcut abia din 2003. Și, mai mult, numirea doamnei Jianu în funcția de șef al Inspectoratului de Stat în Construcții nu era în atribuțiile mele.
Conform DNA, sinteza acestui dosar este aceea că am făcut trafic de influență, dar fără să primesc nimic și fără să ofer nimic, ceea ce este destul de ciudat.
Iată însă ce declara în ziarele de astăzi domnul Tiberiu Urdăreanu, președintele firmei UTI, invocat în sesizarea respectivă: „Sunt absolut siderat de modul în care procurorii DNA au transformat o relație comercială de furnizor de echipamente și servicii în acuze de trafic de influență. Declarațiile luate unor angajați ai firmei au fost făcute sub presiune de procurorii DNA, care au dictat, în urma unor interogatorii, afirmațiile de care aveau nevoie, scoase chiar din context.
Practica DNA de a acuza firma UTI că a obținut contracte cu statul în condiții ilegale fără a le proba cu nimic arată cât de abuzive sunt metodele unor procurori. Contractele firmei au fost obținute în urma unor licitații legale și DNA nu a argumentat în niciun fel sprijinul pe care l-ar fi primit de la Guvern. Angajații UTI au fost șantajați pentru a obține de la ei denunțuri împotriva lui Adrian Năstase.”
Aceasta este justiția la care unii dintre colegii mei, vorbind despre justiție, înțeleg să trimită, eventual, pentru o mai bună examinare imparțială, obiectivă, profesionistă aceste dosare. Eu vă spun încă o dată, este vorba, de patru ani de zile, de o hărțuire politică permanentă prin niște instrumente politice care au ieșit de sub controlul civil și care acționează, care funcționează practic sub o comandă politică evidentă.
O altă acuzație se referă la participația improprie la săvârșirea unor infracțiuni de fals, printr-un intermediar, adică prin soția mea. Aceasta este o aberație juridică pe care orice absolvent de drept o poate sesiza. „Participația improprie presupune determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea unei infracțiuni de către o altă persoană”. Asta spune Codul penal. El exclude clar posibilitatea existenței unui interpus.
Cererea pe care o aveți în față nu e numai lipsită de orice probe și de orice legătură cu realitatea, este și o sesizare ilegală, așa cum unii dintre colegi au semnalat aceste lucruri în cadrul discuției din Comisia juridică, de disciplină și imunități. Nu vreau să insist asupra acestui aspect. Mie mi se par însă mult mai importante problemele grave de hărțuire politică din aceste dosare, dar aceste mari ilegalități formale arată graba, nepăsarea și presiunea politică sub care lucrează DNA. Cum se poate ca asemenea aberații juridice să ajungă pe masa Parlamentului, să creeze opiniei publice impresia că DNA lucrează și că eu și familia mea suntem niște infractori? Ușor. Fostul ministru al justiției... Acesta este răspunsul, „ușor”, pentru că fostul ministru al justiției, Monica Macovei, declara la Radio România – Actualități că „Procedura nu este importantă atunci când vrem să avem rezultate”. I-aș sugera domnului Morar să pună ca motto acest citat pe dosarele mele.
În acest dosar, stimați colegi, nu s-a ținut cont, într-adevăr, nici de proceduri, de nimic. Există trei oameni condamnați în timpul „regimului meu corupt”, cărora li s-a propus, în timpul acestui „regim al marii transparențe și corectitudini”, să dea declarații contra mea în schimbul libertății. Doi au fost de acord și sunt liberi, al treilea a spus public ce fel de târg i s-a oferit, și lui i s-a respins cererea de eliberare condiționată. Tot în acest dosar au fost chemați ofițeri de la SPP cărora li s-a cerut să povestească ce au auzit prin mașini, ce vorbesc între ei diverși demnitari. S-a încercat nu numai macularea civililor, dar și a onoarei militare.
Pe vremea când acest dosar era demarat, țineți minte că Monica Macovei și Daniel Morar doreau o percheziție la mine la domiciliu. Câtă cerneală a curs atunci în legătură cu acea percheziție... Câtă lume indignată. Ancheta nu putea merge mai departe, statul însuși părea în pericol. Modernizarea țării
și integrarea europeană erau periclitate. După ce am demisionat de la conducerea Camerei, brusc s-a făcut liniște, nu mai era nevoie de percheziție, nu se mai supăra nicio voce independentă din societatea civilă, vajnicii procurori anticorupție au putut să lucreze și fără așa ceva.
Mai e nevoie de vreo altă probă ca să dovedesc faptul că „dosarul Zambaccian” e politic, că simulacrul de cercetare televizată de la vecinii mei a avut ca unic scop scoaterea mea de la conducerea Camerei Deputaților?
De-a lungul istoriei noastre am avut de-a face cu multe dosare politice. În numele urii de clasă sau în numele urii de rasă, într-o luptă internă dintr-un partid sau pentru lupta dintre mai multe partide. „Dosarul Zambaccian” este un caz special, un dosar politic, făcut din cauza urii lui Traian Băsescu față de mine ca fost premier, ca fost șef al unui partid concurent, ca fost contracandidat la președinție, ca fost vecin, contează mai puțin. Vă las să alegeți.
Traian Băsescu are o problemă gravă de caracter, de moralitate, de responsabilitate. Dar nu putem constata acest lucru liniștiți, ca moraliști sau ca psihologi, pentru că, în acest moment, România însăși are o gravă problemă de negândit în acest context în care ne aflăm. În 2008, România, membră a NATO și a Uniunii Europene, are dosare politice. Acesta, aflat acum în fața dumneavoastră, nu e singurul. Și alte persoane sunt târâte în coșmaruri similare, împreună cu familiile lor. Legi normale, mai bune sau mai rele, sunt ciuntite, sunt schimonosite, sunt batjocorite, ca să încapă în tiparele strâmte ale urii, ale răzbunării, ale celor care sunt prea mici ca să se ridice fără să-i distrugă pe toți cei din jur.
Stimați colegi,
Sigur că putem discuta dacă soluția procedurii privind responsabilitatea miniștrilor, foștilor miniștri, așa cum este prevăzută în Constituție și cum a pornit din 1991 și după aceea a fost formulată în 1999 de către Guvernul din care făceau parte și Valeriu Stoica și Traian Băsescu, reprezintă soluția cea mai bună. Așa cum putem să ne gândim dacă imunitatea pentru președintele României nu-l transformă cumva mai egal decât ceilalți cetățeni ai României. Poate că aceste întrebări își vor găsi răspunsuri în viitor, atunci când se va modifica Constituția.
Deocamdată, ceea ce pot eu să constat, și sunt convins că veți fi de acord cu mine, acest război împotriva mea nu a avut niciodată în mintea inițiatorilor săi vreun sens juridic sau vreo intenție de a fi tranșat în plan juridic. Nu s-a dorit niciodată să se facă dreptate sau să se dezvăluie adevărul. Unica, profunda, incontestabila semnificație a acestui dosar este nevoia lui Traian Băsescu de a-și justifica mandatul. Acuzațiile s-au făcut în așa fel încât să sune bine la televizor, toți pașii au fost planificați, astfel încât să aibă o rezonanță mediatică imensă. Termopane, buncăre, deși Legea nr. 241 din 3 octombrie 1996 privind protecția civilă impune prin art. 33 obligativitatea construirii unor adăposturi de protecție civilă.
## N-are rost să vă mai spun acest lucru.
Piscina, deși era vorba de o cadă de baie de doi metri pe doi metri, pe care, probabil, unii dintre dumneavoastră au văzut-o astăzi în ziare, aceasta este piscina despre care vorbesc cei care reprezintă justiția în relația cu Parlamentul.
Fiecare mișcare s-a produs astfel încât să coincidă cu un moment politic de succes al meu ca politician, membru al P.S.D. Și atunci îmi veți spune că este vorba doar de coincidențe?
Ca dovadă că totul este o chestiune politică, vă mai dau un argument. În timp ce în Parlament aveau loc audierile pentru acest caz, am primit o situație acasă, cea pe care o am acum în mână, legată de o nouă posibilă cauză penală. Sunt invitat pe 26 iunie, de data aceasta, stimați colegi, pentru că DNA-ul, după ce a încercat prin Monica Macovei
să trimită dosarele mele sau dosarul meu direct în instanță, modificând Legea răspunderii, ceea ce n-a reușit în final, după ce a încercat să trimită acest dosar doar cu avizul prietenului de la Cotroceni, după ce a încercat cu sprijinul Parlamentului și părea la nivelul Comisiei juridice că nu reușește acest lucru, a trecut la o nouă etapă, cea în care sunt acuzat nu în calitate de fost prim-ministru, ci în calitate de fost președinte al partidului, în așa fel încât să nu mai fie nevoie de a fi vorba de o chestiune legată de campania electorală și de finanțarea campaniei electorale, nu din 2008, ci din 2004. Deci, după patru ani de zile, au descoperit cei de la DNA că am o problemă cu campania electorală din 2004 și, în felul acesta, fiind vorba de Legea nr. 78, n-ar mai fi nevoie, deci, de avizul dumneavoastră, care ați putea să votați aiurea și să considerați că este vorba de hărțuire politică, și atunci au inventat această chestiune în așa fel încât dosarul să poată să fie trimis direct la instanță pe această temă.
Este sau nu este vorba de hărțuire politică?
Veți decide dacă Parlamentul poate să intervină sau este nevoie să intervină pentru a opri acest gen de acțiune politică împotriva adversarilor politici, veți spune dumneavoastră dacă este oportun sau nu să acționăm. Nu s-a trimis la Parlament dosarul respectiv tocmai pentru că era invocată Legea nr. 78 în această cauză.
Am fost în tot acest timp, stimați colegi, precum un boxer care încasează constant pumni, dar nu în ring, acolo unde funcționează reguli, acolo unde există arbitri și acolo unde jocul este guvernat de corectitudine, ci pe drumul către vestiar, apoi mult timp după ieșirea din sala de competiție și chiar în propria casă, în fața propriei familii și a prietenilor. Domnilor, doamnelor parlamentari,
Mai mult decât Năstase, România are nevoie astăzi de un semnal clar împotriva abuzurilor, pentru că abuzuri se fac peste tot. Veți transmite prin gestul și decizia pe care o veți lua tuturor celor care trebuie să impună legea în țara noastră că vremea abuzurilor, a interceptărilor telefonice ilegale a trecut, că stalinismul a rămas doar în cărțile de istorie, că românul din orice sat sau din orice oraș nu va mai fi nevoit să ajungă la instanțele europene ca să-și găsească într-un final dreptatea refuzată aici. Deci să facem loc pentru dreptate și normalitate. Trebuie să îngrădim tot mai mult spațiul încă larg pe care-l lăsăm pentru ură și slugărnicie.
În aceste zile, se încearcă să se sugereze o idee aberantă, aceea că Uniunea Europeană ne va sancționa cu clauza de salvgardare dacă dosarul Năstase nu va ajunge înapoi la cei care fabrică aceste dosare de trei ani de zile. Și asta pentru că Parlamentul ar trebui să-și exprime un punct de vedere în baza obligațiilor sale legale.
Se mobilizează resurse imense pentru a reactiva mereu sperietoarea dosarelor, pentru a se ascunde imaginea reală, iar această imagine este una care dă frisoane în dealul Cotroceni.
Pe de altă parte, sigur, recentele alegeri locale au dus la anumite concluzii. România, în acest moment, în loc să privească spre viitor, continuă, la patru ani de la alegeri, să privească spre trecut. Conflictele lui Băsescu, în primul rând, îndepărtează populația de clasa politică, slăbesc instituțiile și le blochează.
În loc să încercăm să întărim drepturile cetățenilor, să pregătim România pentru poziția sa nouă de membru al Uniunii Europene și de țară importantă în regiune, în loc să vedem cum putem proteja românii de efectele negative ale creșterilor de prețuri la alimente, la combustibil, în loc să ne ocupăm de pregătirea mai bună a tinerilor pentru viață, de oferirea de șanse pentru un trai decent pentru toți cetățenii României, stăm și discutăm despre obsesiile punctuale ale unui președinte.
În acest timp, adevărata luptă anticorupție stagnează. Este acea luptă care ar fi trebuit să ducă la un control mai bun asupra cheltuielilor publice. Vreau să vă atrag atenția asupra unui aspect care e foarte simplu: în dosarele acestea nu se discută nimic despre fonduri de la stat, despre instituțiile statului. Este vorba despre un contract de societate civilă între mine și o firmă privată, cu fonduri private și, în mod firesc, în măsura în care există litigii, care pot să existe în orice astfel de relații contractuale, ele trebuie să fie rezolvate de justiție, dar de justiția comercială, de cea civilă, nu de cea penală. Altfel s-ar ajunge, într-adevăr, la o premieră.
## Dragi prieteni, dragi colegi,
Avem de ales, nu doar ca parlamentari, dar și ca cetățeni. România modernă, construcția europeană nu vin de la sine, mereu vom avea de ales. Putem alege să fim călăi, putem fi împinși să devenim victime, dar eu cred că cel mai grav lucru este să acceptăm rolul de martori pasivi la felul în care călăii își tratează victimele.
I-am auzit pe mulți întrebându-se de ce se ascunde Năstase îndărătul Parlamentului. Dacă e nevinovat, de ce nu acceptă să fie judecat?
## Stimați colegi,
Vă repet, dumneavoastră nu ați decide aici trimiterea acestui dosar în instanță, ci, din nou, jocurile permanente, chemările pe treptele din față de la DNA și tot ceea ce înseamnă abuzurile, presiunile asupra martorilor, elementele despre care v-am vorbit, despre care mulți dintre colegii care au avut acces la dosare sunt sigur că le-au constatat și acolo.
Din anul 2003 imunitatea parlamentară prevăzută de Constituție a dispărut, dar aici este vorba despre un mecanism pe care îl vom accepta sau nu în ceea ce privește continuarea unui sistem de protecție pentru foștii miniștri, deci nu este vorba despre imunitatea parlamentară, atunci când sunt și ei parlamentari, miniștrii sau foștii miniștrii. Este bine sau rău, putem să mergem, cum am sugerat la un moment dat, pe modelul prevăzut de Constituția franceză, care stabilește reguli oarecum diferite de cele din România.
Cred că trebuie adus la zi mecanismul sau trebuie adusă la zi procedura în aceste cazuri, dar vreau să spun că, până la urmă, chestiunea pentru viitor nu rezolvă ceea ce în momentul de față DNA-ul cere să faceți într-un fel, printr-o presiune, printr-o violare de fapt a Constituției, așa cum s-a întâmplat de-a lungul anilor, atunci când a fost modificată Legea răspunderii ministeriale.
## Stimați colegi,
Știu clar că imaginea mea a fost afectată, știu că se citesc sondajele și știu că mulți dintre oameni citesc rapid doar titlurile din ziare, fără să urmărească, fără să fie atenți la celelalte lucruri – este vorba de o campanie foarte inteligentă, pe care șeful statului a pornit-o –, dar eu vreau să rețineți de la mine: eu nu am niciun fel de problemă de a merge în justiție, am și mers de altfel. Acolo am reușit să rezolv o chestiune pe care nu reușisem ani de zile s-o rezolv la nivelul DNA. Atunci când le-am spus procurorilor că ar fi trebuit să pună în aplicare o decizie a Curții Constituționale din 1999, pur și simplu au râs. A fost nevoie ca în fața instanței să cer reexaminarea acestei chestiuni, Curtea Constituțională să dea a doua oară aceeași decizie, care să invalideze o soluție care fusese impusă printr-o ordonanță de urgență dată de Monica Macovei, și, doar în aceste condiții, dosarele s-au întors la DNA pentru aviz, după aceea, au mers, așa cum vă spuneam, la Președinte.
Vreau să vă mai spun un lucru: la comisie, am dat zeci de documente și zeci de materiale pe care, sigur, nu le pot prezenta aici. Dar am prezentat stânga-dreapta, cele două sesizări care au fost făcute de DNA în legătură cu acest dosar, una la Cotroceni și cealaltă, aici, la Parlament. Pe cea de la Parlament ați văzut-o postată pe site, și pe cea de la
Cotroceni n-o aveți. Între cele două, ca modalitate de abordare, există o diferență enormă. De ce? Pentru că aici se urmărea ca aceste aspecte să fie făcute publice, să se vorbească despre buncăre, despre piscine. Tot acest mecanism, în mod evident, este cel care era avut în vedere, jocul acesta de imagine care, după părerea mea, va trebui să fie curmat.
Parlamentul, în opinia mea, va trebui să decidă dacă intră în acest joc de complicitate cu DNA, care, în mod normal, trebuia să trimită la Parlament doar o sesizare. În final n-a mai trimis nici sesizarea, pentru că nu există o sesizare din partea procurorului general, dar, în final, doar după aceea trebuiau pornite așa-zisele cercetări preliminare. În realitate, s-a făcut toată cercetarea, așa-zisa cercetare, s-au audiat martori, au fost, în sfârșit, selectate mărturiile respective.
Acesta a fost mecanismul, pe care eu îl consider stalinist, un mecanism diversionist, un mecanism pe care eu sunt convins că nu îl veți accepta ca fundament pentru un act de justiție.
Vreau să închei cerându-mi scuze pentru timpul pe care l-ați pierdut ascultând aceste lucruri. Vă cer scuze pentru timpul pierdut, o fac eu pentru că cei vinovați n-o vor face, așa cum nu vor face acest lucru nici în legătură cu banii cheltuiți în ceea ce privește audierea sutelor de martori, și, ca să vă mai dau încă un exemplu, pe care l-am dat și la comisie, în legătură cu felul în care Justiția, cu „J” mare, independentă din România lucrează în cazul meu – precizez din nou că este vorba de DNA –, am să menționez numele primilor doi martori din rechizitoriul care a fost trimis pentru judecată la Înalta Curte și care a fost după aceea retrimis la DNA. Din cei 200 de martori care erau menționați acolo pentru a fi audiați, și, sigur, asta se urmărește, să înceapă o întreagă...cum să spun, un carusel zilnic la Înalta Curte, la DNA, dar iată numele celor doi martori, primii și cei mai importanți chemați de DNA pentru a fi eventual audiați la Înalta Curte, în justiția independentă: pe primul îl cheamă Ceaușescu Nicolae, e domiciliat în Călărași, cred că este șofer sau așa ceva, iar pe al doilea îl cheamă Năstase Adrian, domiciliat în Piatra Neamț.
Deci vreau să vă spun că bășcălia a însoțit în permanență ceea ce a fost de fapt hărțuirea politică.
Cred că și numai acest element vă poate arăta imparțialitatea, profesionalismul celor de la DNA și buna lor credință în ceea ce privește examinarea acestor cauze.
Veți ține seama, sunt convins, de aceste elemente atunci când va trebui să votați. Eu sunt convins că ați înțeles că până la urmă problema esențială aici este de a decide, cum spunea unul dintre colegii mei, dacă sunteți de acord cu politizarea unui dosar civil care să fie transformat într-un dosar penal și veți decide dacă în acest caz se justifică, din punctul de vedere al oportunității, cererea pe care DNA v-a transmis-o.
Vă mulțumesc pentru atenție și-mi cer încă o dată scuze că v-am răpit din timpul care ar fi trebuit să fie folosit pentru lucruri mult mai importante decât această cerere care, în opinia mea, reprezintă, în mod evident, este expresia unei suite de abuzuri intolerabile.
Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.