Varujan Vosganian

Vă mulțumesc foarte mult, domnule senator.

Firește că această temă îndelung dezbătută în ultima vreme nu mai necesită prea multe lămuriri suplimentare. Aș vrea să fac doar câteva considerațiuni.

Prima este legată de textul legii pe care o prorogăm și care este motivul prorogării.

Am vorbit despre efectele acestui act normativ și am arătat că impactul majorării salariilor cadrelor didactice, potrivit legii prezentate în Parlament și adoptate ca atare în urma inițiativei de amendare a unor colegi, duce la creșterea salariilor cu 0,14% din produsul intern brut în 2008 și cu 0,74% din PIB în 2009, ceea ce înseamnă un spor suplimentar de 4,2 miliarde de lei pentru anul viitor.

În același timp însă, având în vedere că abordarea a fost doar pe segmentul educație, iar în acest fel Parlamentul a indus o anumită dezbatere între sindicate cu privire la crearea unei concordanțe între creșterile salariale, noi socotim că o abordare numai pentru personalul didactic, în contextul presiunilor actuale, ar fi nerealistă și trebuie să avem o abordare unitară, așa cum, de altminteri, o cer toate sindicatele.

În ceea ce privește acordarea unei creșteri de 50% pentru tot personalul bugetar, aceasta ar însemna circa un miliard de euro pentru acest an și aproximativ 6 miliarde de euro pentru anul viitor, adică 4% din produsul intern brut.

Vă rog să aveți, de asemenea, în vedere că, în clipa de față, media câștigurilor brute în domeniul bugetar este cu circa 30% mai mare decât în domeniul privat. O creștere cu 50% în domeniul bugetar ar duce la o dublare a mediei salariale din acest sector față de sectorul privat, lucru care, vă imaginați, nu va putea rămâne fără urmări în ceea ce privește solicitările de natură sindicală.

Impactul unei creșteri, pe ansamblul economiei naționale, cu un astfel de procent ar duce la secătuirea fondurilor pentru investiții atât de necesare în aceste momente delicate din punct de vedere economic în plan internațional, iar transferul acesta ar duce, cu siguranță, și la reducerea numărului de locuri de muncă, cu un impact major asupra șomajului, asupra creșterii economice, asupra țintei de inflație și, cu siguranță, în cadrul contextului internațional, eforturile noastre de macrostabilizare din ultima vreme ar fi spulberate. Nu am face decât să readucem pentru români ceva ce credeam că astăzi este de domeniul trecutului: situația de alternanță între inflație și stagnare economică ce a caracterizat o bună parte a deceniului trecut.

Nesustenabilitatea acestei măsuri pe ansamblul economiei naționale ne-a îndemnat să solicităm partidelor parlamentare, forțelor politice care vor rezulta în urma scrutinului din 30 noiembrie 2008, liderilor sindicali, cu care am demarat deja consultări, să acorde un termen până la care aplicarea legii să fie prorogată, și anume până în luna aprilie a anului viitor.

În acest fel, credem că am putea să corectăm și unele dintre neajunsurile acestei legi. Noi suntem un Parlament care a votat foarte multe legi din 1990 până acum, unele foarte bune, unele perfectibile.