Remus Florinel Cernea

Vă mulțumesc foarte mult.

Mai întâi, o chestiune de procedură. Este pentru prima dată când văd citit un raport al unei comisii brodat cu opiniile personale ale unuia dintre membri. Este, cred, o încălcare a regulamentului.

Pe fond, luările de poziție de până acum vor intra în istoria declarațiilor pline de prejudecăți și de stereotipuri de percepție ale Parlamentului României, din păcate.

Nu mă așteptam de la colegul Ovidiu Iane, care a fost președintele unui partid, Partidul Verde, partid care susține drepturile persoanelor LGBT, să dea glas atâtor prejudecăți de la microfonul forului legislativ român.

Este bizar să aud că țările nordice, care au un grad foarte ridicat de democrație și civilizație și prosperitate, sunt deplânse din Parlamentul uneia dintre cele mai sărace țări din Europa, Parlamentul uneia dintre țările cu probleme și de democrație, și de civilizație; avem încă foarte multe de făcut pentru a ridica standardele de democrație și civilizație și prosperitate în România.

Danemarca a fost prima țară europeană care în 1989 a legiferat parteneriatul civil, Norvegia a făcut-o în 1993, Suedia în 1995, Finlanda în 2002. În Franța, în 1999 a fost o legislație de acest fel adoptată, iar 94% din cuplurile care au apelat la această formă de înregistrare a uniunii lor sunt cupluri heterosexuale.

Sigur, afecțiunea, respectul reciproc sunt foarte importante, dar trăim într-o lume în care și raporturile juridice contează.

Or, această legislație pe care o propun practic prevede că un cuplu se poate înregistra la notar, poate încheia acest parteneriat la notar, nu este nevoie de implicarea unei biserici – există biserici care oficiază astfel de ceremonii, dar este libertatea religioasă a fiecărui cult, nu intrăm în chestiuni religioase. Discuția ar trebui să fie pur juridică aici și bazată pe drepturile omului.

Ei bine, prin înregistrarea unui astfel de cuplu, a unei astfel de uniuni, există câteva mici facilități care țin de chestiuni de viața de zi cu zi și le-am menționat mai devreme: în cazul în care un partener este grav bolnav, este important să fii alături de el în spital; în cazul în care un partener moare – cu toții murim, cu toții vom muri –, gândiți-vă că celălalt partener rămâne complet descoperit, nu poate să moștenească nimic, familia celui decedat poate să... – imediat și închei –, poate să câștige în instanță și juriștii cu care m-am consultat mi-au confirmat că familiile au toate șansele să câștige în instanță tot sau aproape tot.

Sunt multe alte situații. În expunerea de motive le-am prezentat. Există și o scrisoare din partea celui mai mare grup interparlamentar din Parlamentul European, care a venit să susțină acest proiect de lege printr-o scrisoare de susținere, sunt opinii și asumări politice ale unor puncte de vedere de care Parlamentul României ar trebui să țină cont.

Nu izolați România, nu o lăsați la marginea democrației! Încercați să înțelegeți că avem nevoie de o evoluție și de o recunoaștere și a unor zone minoritare, e adevărat, din țara noastră, dar care au nevoie de o reglementare legislativă. A le lăsa așa, în derivă, fără niciun fel de recunoaștere, reprezintă, după părerea mea, o greșeală politică, o neasumare a valorilor democratice și, iertați-mă, chiar și un lucru profund imoral.