Remus Florinel Cernea

Vă mulțumesc foarte mult.

Mai întâi o precizare. La ora 10.00 eram în clădire, am participat la o conferință a Parlamentului României, a Camerei Deputaților, o conferință dedicată drepturilor omului, mai exact dreptul la nediscriminare și la egalitate de șanse în societatea contemporană.

Din nefericire, s-a suprapus cu începutul ședinței noastre. A fost mai puțin inspirat ales momentul conferinței, dar chiar mă număr printre acei nu foarte mulți deputați și parlamentari care participă la toate ședințele de plen.

Nu în ultimul rând, art. 144, pe care l-ați citat din regulament, nu cred că trebuie interpretat în sensul de a anula art. 69, care prevede termenele până la care trebuie depuse rapoartele. Închid această paranteză procedurală.

Legea de față este o lege care are mare legătură cu toți cetățenii care au ieșit în stradă în 2012, împotriva regimului Traian Băsescu; în 2013 – pentru Roșia Montană și gazele

de șist; în 2014 – pentru a se respecta dreptul la vot al cetățenilor români din diaspora; în 2015 – în memoria victimelor de la Clubul Colectiv și pentru o schimbare de substanță în politica din România.

Toți acești oameni au ieșit în stradă în mod spontan, fără a mai notifica primăria, așa cum legea actuală, a întrunirilor publice, prevede. Dar această Lege a întrunirilor publice este foarte veche, precede Constituția României, este de dinainte de momentul adoptării Constituției din 1991. Este o lege care trebuie modificată, iar propunerea de față prevede ca adunările spontane, care sunt generate de evenimente care produc emoții puternice în societate, să poată fi permise, așa cum se întâmplă în toate societățile și în țările democratice din Europa, inclusiv în Republica Moldova; Republica Moldova deja are o lege în acest sens. Este absurd să-i amendăm pe acești oameni care participă la astfel de adunări spontane.

În esență, dacă proiectul de lege ar fi respins – are raport de respingere, din păcate – ar însemna că dumneavoastră doriți ca toți acești oameni care au ieșit în stradă în mod spontan, și săptămânile trecute, să fie amendați. Ar însemna că acest lucru vă doriți. Or, dimpotrivă, este o lege, avem nevoie de reforme cu privire la drepturile civile, avem nevoie de o relaxare a acestor restricții arbitrare și exagerate din legislația actuală depășită; repet, eu cred că nu ar rezista unui examen de constituționalitate acest proiect de lege care încă funcționează, Legea nr. 60/1991.

De aceea, vă rog foarte mult, liderii de grup au această posibilitate să ceară retrimiterea la comisie a acestui proiect de lege și pentru unele eventuale ajustări. Eu sunt foarte deschis, putem să retușăm pe ici, pe acolo, dar, în esență, adunările spontane ar trebui recunoscute.

Amintiți-vă că în 1989, în întreaga Europă și în întreaga lume, cetățenii au ieșit să se solidarizeze cu Revoluția Română. Au mers în fața ambasadelor României și și-au exprimat solidaritatea cu începutul de democrație din țara noastră. Nimeni nu a fost amendat. Poliția a asigurat, desigur, buna desfășurare a manifestărilor, dar nimeni nu a fost amendat. Ar fi păcat ca astăzi noi să menținem, la 25 de ani de la Revoluție..., oamenii care au ieșit la Revoluție nu au notificat primăria și regimul comunist că vor să iasă în stradă pentru libertate. De aceea am și numit această lege „Legea Timișoara”, în memoria efortului și curajului celor care au ieșit în stradă atunci, în 1989.