Remus Florinel Cernea

## Vă mulțumesc foarte mult.

Proiectul de lege este destul de bine articulat. M-am bucurat să văd că are ca referință Convenția cu privire la refugiați de la Geneva din 1951 și Protocolul acesteia din 1967, de la New York.

România trebuie să fie solidară cu statele membre ale Uniunii Europene, trebuie să primim refugiați în număr, cred eu, mare. A fost o eroare gravă a Parlamentului atunci când a votat împotriva acceptării cotelor de refugiați. S-a vorbit mai devreme aici despre acest lucru. Nu ne putem izola. Suntem membri ai Uniunii Europene și la bine, și la greu.

Am observat în lege trei chestiuni, însă, care ar merita o discuție. Art. 3 pct. c) cred că are o eroare materială și fac apel la membrii comisiei și la deputații juriști de aici să fie atenți la ceea ce voi spune, pentru că am nevoie de suportul lor pentru a demonstra că este vorba de o eroare.

Se spune așa: „în aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență autoritățile române respectă următoarele principii...” și pct. c), „principiul nediscriminării, constând în interdicția de a dispune măsuri împotriva străinilor întemeiate exclusiv pe motive de rasă, culoare, sex, etnie etc.”. Acest „exclusiv” nu are ce căuta aici, pentru că implică faptul că ar putea fi, să spunem, respinși cetățeni și pe motive discriminatorii.

Deci ori este vorba de principiul nediscriminării și atât, ori, dacă punem „exclusiv”, implicit rezultă că putem respinge oameni și discriminându-i, adică folosindu-ne de aceste criterii enunțate în punctul c). De aceea, cred că trebuie scos cuvântul „exclusiv”, pentru a nu intra într-o situație problematică din punct de vedere logic și democratic, pentru că implicit, repet, putem să discriminăm.

Apoi, mai este un articol care spune că li se va asigura un translator în limba pe care o cunosc sau se presupune în mod rezonabil că o cunosc. Aici suntem pe un teren de arbitrariu. E posibil ca anumite comunități minoritare care provin din Siria sau din alte țări în care sunt războaie, e posibil ca pentru aceste comunități minoritare să fie nevoie de translator care să le cunoască, într-adevăr, limba maternă, altfel, ei fiind dezavantajați.

Și, ultimul lucru, la final, unde se menționează finanțarea pentru primirea refugiaților, suportarea cheltuielilor – secțiunea a VI-a, art. 27 –, iarăși, lucrurile sunt ambigue, pentru că se spune că fondurile se asigură prin bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, în limita fondurilor alocate.

Sunt de părere că trebuie creat un fond special pentru situații umanitare de urgență și acest fond special să fie un capitol bugetar distinct. Altfel, lucrurile sunt neclare; nu știm cine, când și cum va aloca fonduri Ministerului Afacerilor Interne. Mulțumesc.