Seres Dénes

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte.

În ultimii ani, agricultura în România a suferit modificări drastice în domeniile legislativ, economic și social, cu efecte nefavorabile pe termen scurt, mediu și lung, atât pentru producție, cât și pentru valoarea economică a produselor.

S-a încercat restructurarea agriculturii, dar, de cele mai multe ori, fără rezultat. Se pare că s-a format o părere unanimă, fie că este vorba de specialiști, fie de lucrători din agricultură, cum că nu se poate realiza o agricultură sustenabilă în condițiile în care ne confruntăm cu o serie de probleme, dintre care enumerăm doar câteva: fărâmițarea excesivă a proprietății funciare și parcelarea ei excesivă; proprietarii de teren agricol nu domiciliază în localitățile unde își au proprietățile, iar peste 50% din agricultori au vârstă înaintată; exploatațiile sunt încă instabile sub aspect economico-organizatoric, cu dependență mare față de subvenții; nu sunt asociații de producători. Nu se asigură piața de desfacere sau măcar aprovizionarea cu materialele necesare; nu avem o protecție eficace împotriva fenomenelor meteorologice; lipsa uneltelor de muncă, a utilajelor, a mijloacelor financiare, mai ales în exploatațiile agricole cu caracter familial; distrugerea aproape în totalitate a sectorului zootehnic, reducerea substanțială a efectivelor de animale în gospodăriile familiale; lipsa materialului săditor sau a semințelor necesare din categoriile biologice superioare și competitive, îngrășăminte chimice, pesticide; dificultăți financiare și finanțarea precară a activităților de ameliorare a soiurilor și raselor de animale; lipsa unităților de prelucrare a produselor animaliere și vegetale; distrugerea sistematică a piețelor țărănești.

Situația actuală din agricultură trebuie interpretată și prin prisma deficiențelor în realizarea cadastrului general.

Potrivit analizelor din 2013, România prezintă discrepanțe semnificative față de celelalte țări în materie de productivitate a sectorului agricol: chiar și în anii agricoli favorabili, nivelul productivității se situează sub 50% din media Uniunii Europene.

Toate aceste fenomene conduc la o instabilitate pentru economie.

Astfel, dacă la începutul anilor 2000, contribuția agriculturii României, raportată la totalul valorii adăugate brute, era aproape de 12%, în prezent se află pe o curbă descendentă, situându-se sub 10% în acest an.

Pe lângă efectele economice, asistăm la un fenomen de depopulare, de îmbătrânire a satelor, cu precădere a celor cu o populație și mai redusă.

Pentru redresarea agriculturii în România și eliminarea neajunsurilor semnalate ar fi nevoie, printre altele, de:

– acordarea de credite cu dobânzi mult mai reduse și posibilitatea rambursării acestora prin produse;

– acordarea de facilități (mergând până la gratuitate) în aprovizionarea cu îngrășăminte, fungicide, erbicide, carburanți;