Marian Neacșu

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte.

Opoziția este trează și, nu numai că-și face datoria, domnule președinte, pentru că în ultima vreme s-au spus atât de multe lucruri de la microfonul ăsta, dar am ținut să nu vă lăsăm singuri în dimineața asta.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Reducerea pensiilor și salariilor bugetare – soluția disperată a unui guvern incompetent”.

M-am întrebat deseori cu ce se ocupă de fapt Guvernul actual, pentru că ideile și soluțiile cu care vine pentru contracararea crizei economice sunt puține și proaste. De fapt, dacă examinăm modul amator în care au fost administrate afacerile publice și de stat, ajungem inevitabil la concluzia că statul ar fi funcționat tot așa și cu echipa domnului Boc, și fără ea, dintr-o inerție administrativă. Este evident pentru toți oamenii avizați că soluția prezentată de Cabinetul Boc de a reduce toate pensiile și toate salariile de stat este atât de simplistă, că nu îi trebuiau domnului Emil Boc doctorate, ci nu mai mult de 8 clase de școală ca să emită o astfel de teorie la mintea cocoșului.

În primul rând, se știe că soluția este una temporară, paliativă. Ea este temporară, pentru că nu face decât să amâne cu câteva luni de zile falimentul bugetului de stat. Toți economiștii avertizează că tăierea pensiilor și salariilor de stat nu va fi de ajuns la reducerea deficitului bugetar, întrucât ea contribuie cu unul sau maxim două procente.

În al doilea rând, tăierea făcută de domnul Boc nu este suficientă pentru a reduce deficitul bugetar, pentru că ea vine prea târziu. Măsurile de combatere a crizei trebuiau adoptate treptat, începând cu anul 2009, în condițiile în care criza economică se anunța începând cu toamna anului 2008.

Este bine să ne amintim cum mediul de afaceri trăgea de mânecă Guvernul, arătând că este imposibil din punct de vedere economic ca salariul mediu de la stat să depășească salariul mediu din sectorul privat, iar numărul angajaților din sectorul public să fie mai mare decât al celor din privat, că este incorect ca să se desființeze sute de mii de firme mici în anul 2009, că este nerealist ca firmele private să concedieze oameni în anul 2009, iar în sectorul bugetar să nu se miște nimic. Este bine să ne amintim cum se jura Traian Băsescu că nu este criză, fiindcă România este deasupra oricăror influențe negative financiar-economice și cum amenința în stilul caracteristic pe analiștii economici „care nu își țineau gura” într-un an electoral.

Și, întrucât anul 2009 era an electoral, iar tătucul Băsescu trebuia musai să câștige un nou mandat, toate avertismentele și toate prognozele au fost băgate sub preș de Guvernul Boc, același Guvern Boc care primise vot de neîncredere în Parlamentul țării și care a fost reînvestit, ca dovadă de încredere, de către președintele Traian Băsescu.

Iată cum, pentru interesul economic al unui grup restrâns de oameni, o țară întreagă se află în pragul colapsului economic și financiar. Am convingerea că pentru acest grup de interese lucrează acum Guvernul Boc, astfel încât să satisfacă, prin fonduri publice, obligațiile materiale ale acestora, rezultate din campania electorală în favoarea lui Traian Băsescu. Cum altfel poate fi explicată avalanșa de investiții arvunite de firmele PDL pentru construirea de bazine de înot și săli de sport în diverse cătune izolate și depopulate din țara noastră, unde nici tineri nu mai există și nici asfalt nu s-a mai văzut? Cum altfel să interpretăm, decât că se aruncă cu banii publici spre clientela politică a PDL, faptul că se construiesc patinoare cu prețuri de 3-4 ori mai mari decât în străinătate?