Niculae Mircovici

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor colegi,

Invocându-l pe Solomon, într-adevăr, fiecare are dreptate aici. Toată lumea are dreptate. Chiar și domnul Neacșu are dreptate în ceea ce exprimă și sunt convins că, până la urmă, și eu voi avea dreptate, cu câteva observații.

Noi, în momentul de față, discutăm o ordonanță de urgență care vizează anul 2013 și limitarea unor drepturi la care s-a referit și Curtea Constituțională, atunci când s-a pus problema în ce măsură există sau nu această posibilitate de a lua niște drepturi. Și a mers, la momentul respectiv, Curtea Constituțională pe principiul că, pentru o perioadă strict limitată, scurtă, în condițiile existenței unei anumite situații special create, acest lucru se poate realiza.

Iată însă că s-a schimbat și situația, suntem în creștere economică, perioada nu mai este acea perioadă scurtă despre care vorbeam și deja s-a mers mult prea departe de ea și, mai mult de atât, noi avem acum o ordonanță de

urgență, dată pe 27 august 2013, în care aceste măsuri se prorogă până în 2014... și pentru 2014.

Deci problema se pune în felul următor: este o șmecherie politică pe care noi nu trebuie să o aplicăm.

Dacă Guvernul este abilitat de Constituție de a da ordonanțe de urgență, aceste ordonanțe de urgență trebuie discutate în Parlament cu celeritate și aprobate prin lege, dacă este cazul, sau respinse prin lege, dacă este cazul.

Noi, acum, vorbim despre o ordonanță de urgență care deja a îmbătrânit demult. Alta este în așteptare și probabil că va sta până în 2015 aia, ca să-și producă deja efectele în 2014.

Și nu mă refer numai la o lege a recunoștinței, la revoluționari. Mă referi și la alte categorii care, la momentul respectiv, au fost cuprinse – și domnul ministru Ialomițianu încerca să ne explice de ce este necesar, că este situația de criză. Și, pe undeva, poate chiar s-a înțeles.

Deci retrimiterea la comisie mi se pare normală, pentru un considerent foarte simplu: să vină și să fie discutată odată cu ordonanța de urgență din 27 august 2013, care vizează anul 2014, și să aducem Parlamentul la locul pe care-l stabilește Constituția, organ reprezentativ suprem al poporului român și unică autoritate legiuitoare.

În ceea ce privește observația ultimă pe care am avut-o, unde, cu părere de rău, unul dintre colegii mei nu are dreptate, în ideea că ea se referă la anul 2013.... Și care e problema?

Pentru că, la noi, Constituția și actele normative în vigoare reglementează situația în felul următor: o ordonanță de urgență poate fi admisă prin lege și ea, producându-și efectele pe care le-a avut la un anumit moment, legea le preia și le duce mai departe. Dar o ordonanță de urgență, doamnelor și domnilor, poate fi respinsă, respinsă printr-o lege de respingere a ordonanței de urgență.

Și ce spune Constituția? În situația în care avem o lege de respingere a ordonanței de urgență, în legea respectivă vor fi prevăzute și măsurile care trebuie luate pentru eliminarea efectelor pe care ordonanța respectivă le-ar fi produs. Deci să nu ne ascundem sub aspectul timpului, pentru că posibilități legislative avem.