Cristian Rizea

Vă mulțumesc mult, doamnă președinte. Declarația politică de astăzi se referă la „Perspectivele dezvoltării infrastructurii rutiere și a soluțiilor alternative”.

Doamnelor și domnilor deputați,

Densitatea drumurilor în România este de patru ori mai mică față de alte state din Europa de Est și Centrală și de 14 ori mai mică față de densitatea din țările dezvoltate.

Păstrând ritmul actual de dezvoltare, vom avea șosele ca în Europa de Vest abia peste 130 de ani. Iată o veste șocantă. Dacă informația nu ar fi desprinsă dintr-un studiu realizat de una dintre cele mai mari firme internaționale de consultanță managerială, am putea spune că iarăși avem de-a face cu o predicție răuvoitoare și lipsită de temei.

Din păcate, această îngrijorătoare prognoză este fundamentată. Fiecare dintre noi a călătorit în țările Europei occidentale și a sesizat decalajul enorm între starea drumurilor la ei și la noi, iar observațiile noastre empirice sunt confirmate, iată, de studii pertinente și opinii avizate. Una dintre acestea aparține fostului șef al Delegației Comisiei Europene la București, Jonathan Scheele. Bun cunoscător al realităților din România, domnul Scheele avertiza anul trecut, din postura de director pentru rețele transeuropene de transporturi din cadrul Direcției Generale de Transport a Comisiei Europene, că țara noastră nu are infrastructura rutieră necesară pentru a asigura dezvoltarea economică și socială adecvată.

Nu putem fi competitivi cu alte țări din zonă, nu putem fi atractivi pentru investitori, dacă nu punem la punct o infrastructură de transport modernă și diversificată.

Se pune, așadar, întrebarea: cum procedăm?

Studiul la care am făcut referire la începutul intervenției mele conține și vești bune. Cu o rată anuală de creștere a investițiilor alocate infrastructurii de 30%, până în 2012, România are cea mai dinamică piață de construcții de drumuri din regiune. Mai puțin îmbucurător este însă faptul că rata mare de creștere se explică mai mult prin fondurile mici alocate în anii trecuți, decât prin banii care vor fi investiți în viitor.

Deși actualul Guvern a făcut mari eforturi pentru a aloca în acest an pentru investiții publice în infrastructură un procent cât mai consistent din buget, constrângerile generate de criza financiară și sumedenia de probleme sociale grave care așteaptă soluționare au făcut ca banii pentru drumuri să fie insuficienți.

Totuși, prin politici și proiecte bine concepute și gestionate, putem avea rezultate perceptibile într-o perioadă mai scurtă de timp, astfel încât să nu așteptăm zeci de ani pentru a circula mai bine pe drumurile țării.

În primul rând, trebuie să avem grijă cum și pe ce cheltuim banii alocați dezvoltării infrastructurii, iar, în paralel,

să găsim soluții pentru a descongestiona traficul infernal din rețeaua rutieră existentă.