Petru Călian

Vă mulțumesc.

O declarație politică o s-o depun în scris și o să prezint doar sinteza unei alte declarații politice intitulate „Spre ultima destinație”.

În urmă cu câteva zile, un nou accident a îngrozit întreaga suflare a acestei țări. Acum, o ființă mult prea tânără s-a grăbit, parcă, să pășească în eternitate. Cumplitul accident a avut loc pe calea ferată, unde un tren a deraiat, lăsând în urmă spaimă și durere. Cine sunt vinovații pentru acest incident? Nimeni nu știe sau se fac că nu se știe. A fost nevoie de moartea unei persoane pentru ca cineva să tragă semnalul de alarmă cu privire la starea deplorabilă în care se află infrastructura feroviară.

În urmă cu câteva luni de zile, ziarele centrale atrăgeau atenția asupra faptului că în notele interne aparținând Companiei CFR siguranța călătorilor este limitată pe tot mai multe sectoare feroviare. Într-una dintre ele, semnate chiar de directorul CFR Infrastructură, se arată că întreaga rețea de căi ferate, adică 13.730 de kilometri de linii curente și directe, există un număr de 1.504 puncte periculoase, din care 319 sunt de categoria I, iar din acestea 119 sunt pe linii magistrale și principale, fără să se precizeze însă unde se află aceste puncte. A stat oare cineva de la minister să citească sau să analizeze aceste date cumplite? Se pare că nu.

De asemenea, autoritățile nu sunt străine nici de faptul că 50% din calea ferată administrată de CFR Infrastructură are durata de viață expirată, iar tot ceea ce a făcut până acum Ministerul Transporturilor constă în restricționarea limitării de viteză.

În urma accidentului în care această tânără de numai 17 ani și-a pierdut viața, un alt ministru responsabil, pe numele său Ludovic Orban, a aruncat pisica în curtea vecinului, afirmând că această tragedie se datorează hoților de oțel. Se pare că ministrul Ludovic Orban nu știe sau refuză să creadă că în anul 2000 numărul punctelor periculoase varia între 300 și 394, iar acum numărul lor este cuprins între 600 și 1.000. Se pare că suntem în campanie electorală și nu mai avem timp să ne ocupăm și să ne ducem la bun sfârșit sarcinile de serviciu.

Toate guvernele succedate după anul 2000 nu au făcut altceva decât să reducă drastic bugetele CFR. În ultimii 9 ani de zile, fondurile alocate pentru reparații capitale au fost la nivelul de 14% din necesarul fundamental, iar în ultimii 3 ani, fondurile alocate au fost și mai mici, acoperind doar între 6 și 11% din necesar.

Deși CFR a anunțat că are nevoie de 600 de milioane de lei, potrivit bugetului întocmit pe anul 2008, statul a acordat doar 75 de milioane pentru reparații curente și capitale.

Incompetența și lipsa de responsabilitate l-au făcut pe Călin Popescu-Tăriceanu să sugereze societății vânzarea câtorva terenuri pentru a acoperi cheltuielile necesare reparațiilor.

În momentul de față nu mai există siguranță. Indiferent că alegi să te deplasezi pe calea ferată, a aerului sau pe mare, riști să nu mai ajungi la destinație.