Doru Claudian Frunzulică

Stimate și stimați colegi,

Sper să vă rețin atenția privind acest proiect de lege extrem de important. Se vorbește aici de Sistem Informatic Schengen, Sistem Național Schengen și Sistem de Informații.

Ce se întâmplă cu acest spațiu Schengen, stimate și stimați colegi?

După cum știți, a fost o inițiativă franco-germană în 1984, primul Acord Schengen în 1985, al doilea Acord Schengen în anul 1990 privind libera circulație în interiorul țărilor participante la acest acord. Între timp, s-a ajuns la 25 de state, inclusiv țări care nu sunt membre ale Uniunii Europene, cum sunt Norvegia, Islanda, Elveția și Lichtenstein.

Unele țări aplică Acordul Schengen, altele nu. La ora actuală, numai România și Bulgaria, ca țări membre ale Uniunii Europene, nu sunt membre ale spațiului comun Schengen și este foarte important ca România să devină până în martie 2011 parte a spațiului Schengen, împreună cu Bulgaria, pentru că în continuare țara noastră este văzută ca o țară de rangul doi în Uniunea Europeană, spre deosebire de celelalte țări. Intrarea în Uniunea Europeană trebuie să aibă loc pe granița României de nord și de est, extrem de importante politic, geopolitic și geostrategic. Mai sunt Marea Britanie și Irlanda, care nu sunt parte a spațiului Schengen, deși sunt membre ale Uniunii Europene, pentru că în 1997, prin Tratatul de la Amsterdam, Uniunea Europeană preia acquis-ul Schengen în Tratatul Uniunii Europene.

România nu a putut până acum să îndeplinească toate condițiile impuse de capitolul XXIV „Justiție și afaceri interne”, poziția României fiind prezentată prima dată în 2001 și exprimându-și cu această ocazie dorința de a deveni parte a Acordului Schengen și a acestui spațiu Schengen.

De ce vorbim de Sistemul Informatic și Sistemul Informațional? Pentru că prin libera circulație în interiorul spațiului Schengen circulă liber nu numai oameni cinstiți, dar și infractori, dar și cei care, de exemplu, au urmărit și au organizat atentate teroriste și așa mai departe. Există și o vulnerabilitate și slăbiciune a acestui acord. Tocmai de aceea s-au impus niște măsuri compensatori; măsuri compensatorii prin sistemul informatic centrală, în care fiecare țară are un sistem informatic național, în care sunt introduse date privind persoane, grupuri etc., la care au acces toate țările membre ale Acordului Schengen. În același timp, sistem de informații, schimb de informații între țările participante privind vulnerabilități, amenințări, sfidări la adresa securității sau siguranței interne a țărilor respective.

Mulți o să spună: „Domne, sigur este foarte importantă Uniunea Europeană”. Are legătură, vreau să vă spun, și cu NATO. De ce are legătură cu NATO? Pentru că în 2003, prin Berlin Plus Agreement, între NATO și Uniunea Europeană, s-a stabilit punerea la dispoziția Uniunii Europene de către NATO pentru operațiuni ale Uniunii Europene, de capabilități ale NATO, dar și de schimb de informații și posibilitățile pe care le are NATO de culegere de informații, de _intelligence_ , pe care le pune la dispoziția statelor membre. Prin faptul că aderăm la sistemul de informații, este extrem de important pentru România, pentru că are legătură și cu schimbul de informații între Uniunea Europeană și NATO privind vulnerabilități, sfidări la adresa securității și siguranței interne a statelor membre.