Viorel Ștefan

Mulțumesc, domnule președinte.

Să știți că nu este o inițiativă personală, este o sarcină pe care am primit-o din partea Comisiilor reunite, să susțin în fața dumneavoastră acest amendament, pentru că, iată, până și finanțiștii au fost convinși de către agricultori că este necesar să admitem acest amendament, și din rațiuni economice, spunem noi.

Suntem în criză și noi, și alții. Până acum am auzit un singur lucru: vom ieși din criză pentru că blocul economic european e pe cale să iasă din criză. N-am auzit însă spunându-se că vom ieși din criză pentru că și noi, printr-o politică națională, facem ceva ca să ieșim din criză.

Despre această criză s-a vorbit mult, s-a comentat, dar s-a ajuns și la un numitor comun, la o concluzie comună, aceea că este o criză atipică, soluțiile vechi de ieșire din criză, cunoscute în teorie, nu mai sunt aplicabile, și atunci fiecare încearcă, prin politici naționale, să identifice o soluție specifică pentru a depăși criza, Franța de o manieră, Statele Unite de altă manieră, or, noi nu avem nicio soluție în afară de Programul „Prima casă”.

Noi venim și vă spunem următorul lucru: avem cea mai bună soluție pentru a ieși din criză – agricultura românească. Un singur lucru lipsește: disponibilitatea noastră de a ne uita către agricultura românească.

Dacă nu dădeam un miliard de euro pe Programul „Prima casă” și făceam o infuzie în agricultura românească, probabil efectul era deja vizibil, comensurabil. Am pierdut acest start. Haideți să ne propunem ca în 2010 să reluăm startul, să încercăm să relansăm economia românească folosind agricultura, pentru că degeaba o să ducem noi bani pe dezvoltarea infrastructurii rurale dacă țăranul român nu va avea câștigurile necesare ca să-și permită să se racordeze la apă curentă, la gaz și să plătească facturile.

Veniturile țăranului care ar putea să-i permită să facă acest lucru vin din agricultură. Dacă agricultura nu primește fonduri, falimentează. Falimentează agricultura, se întâmplă următoarele fenomene deosebit de periculoase: în mediul rural, investițiile făcute vor rămâne nevalorificate, nivelul de trai va scădea, creditele acordate fermierilor, cu garanția statului, vor deveni credite neperformante, fermele vor falimenta, vor duce la creșterea numărului de șomeri în România – asta ne mai trebuie, și agricultura să dea șomeri țării, cum a dat industria –, sistemul bancar va primi un șoc din faptul că va crește numărul, ponderea creditelor neperformante din zona activităților agricole, inflația o punem în pericol, pentru că va crește prețul la pâine, la legume, la ouă și așa mai departe, importurile vor recuceri piața românească, pentru că nu vor mai fi produse interne, va fi un atac indirect asupra balanței externe de plăți, a echilibrului în acest domeniu, și putem vorbi așa de foarte, foarte multe efecte.

Între direcționarea unei resurse către o investiție de tip autostradă, drumuri de nu știu care, tronson de metrou, care vine cu efecte, să zicem, imediate, propagate pe orizontală, dar cu efectul pe care-l simțim peste 15 ani, când vom merge mai bine pe autostradă, vom consuma mai puțini carburanți, vom fluidiza traficul, vom atrage tranzitul prin România și așa mai departe, agricultura are capacitatea ca o resursă, o unitate de resursă introdusă astăzi în sistemul agricol, până în toamnă să vină cu un efect de multiplicare spectaculos, care ar putea să aducă o creștere a PIB-ului cu circa 1,2%, având în vedere că ne aflăm în contextul unui an agricol foarte bun.