Roberta Alma Anastase

Vă mulțumesc și eu.

Îl invit la microfon, în continuare, pe domnul Zeev Schwartz, președintele Organizației evreilor originari din România.

## **Domnul Zeev Schwartz** _– președintele Organizației evreilor originari din România_ **:**

## Excelențelor,

Stimată doamnă președinte, Doamnelor și domnilor,

Stimați deputați și stimate deputate,

Bună ziua și vă mulțumesc pentru onoarea pe care mi-ați acordat-o, de a mă adresa de la această tribună.

Această zi e deosebită nu numai pentru evreii români, ci pentru fiii neamului lui Israel, deoarece o comemorare a Holocaustului, indiferent în ce colț de lume are loc, este o luminiță aprinsă în memoria victimelor nevinovate.

Mă aflu astăzi în fața dumneavoastră nu numai în calitatea de președinte al Organizației evreilor originari din România, care trăiesc în Israel, ci și ca un supraviețuitor al Holocaustului. Mareșalul Antonescu a dat ordin să se curețe pământul românesc de jidani. După aceea a urmat rebeliunea de la București, când legionarii au măcelărit bărbați, femei, copii, toți nevinovați, și trupurile neînsuflețite au fost atârnate în abator ca vitele de cârlige, scriind pe trupurile lor „carne cușer”.

Masacrele de la Iași, trenurile morții și deportarea a 180 de mii de evrei în Transnistria au continuat. 120 de mii de evrei au rămas acolo, răpuși de boli, frig, foame, bătăi și gloanțele soldaților români. Unul din cei 60 de mii care s-au întors vorbește acum în fața dumneavoastră, lăsând în urmă tată și frate împușcați în fața mea de către soldați români, și am avut vârsta de 6 ani.

Cei care au cerut să ne extermine pe toți nu au reușit, în ciuda suferințelor de neimaginat pentru neamul lui Israel, iar noi suntem martorii acelor vremuri cumplite și avem datoria să amintim lumii ce a fost și să facem totul ca aceste crime oribile să nu se mai repete.

Grupul originar din România pe care-l reprezint a scris o pagină de glorie în istoria Israelului, țară renăscută din cenușa crematoriilor. Putem fi găsiți peste tot, în armată, în poliție, în spitale, universități, în viața culturală, în agricultură și unde nu? Peste tot.

Noi care am supraviețuit iadului transnistrean ne ducem viața mai departe cu sufletul inundat de sânge, vă privim în ochi și vă întrebăm: ce faceți dumneavoastră ca această grozăvie să nu se mai întoarcă niciodată? Noi apreciem așa cum se cuvine recunoașterea Holocaustului românesc și decretarea Zilei Holocaustului de către Guvernul român, înlăturând astfel vălul mistificărilor și al denaturărilor. Noi iubim poporul român harnic și muncitor, dar nu putem trece cu vederea profanarea cimitirelor evreiești, articolele care apar în unele publicații românești, unele cărți care se vând la chioșcuri, cu un puternic caracter antisemit.

Sunt unii care și astăzi neagă Holocaustul și încearcă să convingă lumea că este o afacere inventată de evrei pentru a obține satisfacții materiale. Vă jur cu mâna pe inimă că niciunul dintre noi nu se gândește la satisfacții materiale. Nicio sumă din lume nu poate șterge traumele și coșmarurile prin care am trecut noi, evreii.