Roberta Alma Anastase

Vă mulțumesc și eu.

Intrăm în ordinea de zi și avem astăzi un moment special legat de evocarea memoriei domnului Ion Diaconescu, fost președinte al Camerei Deputaților în perioada 1996–2000.

Liderii de grup au considerat că este necesar un astfel de moment în plenul Camerei Deputaților și, de altfel, cred că fiecare dintre noi gândim în acest sens.

Prin moartea domnului Ion Diaconescu, România a pierdut un om cu totul deosebit, un simbol al luptei anticomuniste și un susținător al valorilor democratice. Fără îndoială, Ion Diaconescu a fost și va rămâne în conștiința noastră ca un reper al demnității, al dialogului și al echilibrului în politică.

Inginer de formație, Ion Diaconescu a absolvit Institutul Politehnic din București, Facultatea de Electromecanică, a fost membru al Partidului Național Țărănesc începând cu anul 1936, până la desființarea partidului de către autoritățile comuniste în 1947. A fost închis de regimul totalitar, suferind de altfel, așa cum știm cu toții, toate ororile temnițelor comuniste.

După Revoluție, Ion Diaconescu a fost membru în conducerea Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat, și apoi președinte al acestei formațiuni politice. A fost ales deputat în trei legislaturi consecutive, între anii 1990 și 2000. În legislatura 1996–2000 a îndeplinit funcția de președinte al Camerei Deputaților.

Prin toată activitatea sa de după 1989, Ion Diaconescu a avut un rol esențial în instituirea și consolidarea sistemului

democratic din România și a fost unul dintre promotorii pluripartitismului și ai alegerilor libere într-o Românie abia ieșită din comunism.

Ion Diaconescu rămâne în memoria colectivă ca un politician remarcabil, ca un exemplu de verticalitate și echilibru pentru toate generațiile de politicieni.

Făcând această scurtă introducere, aș vrea să îi invit pe reprezentanții grupurilor parlamentare să aibă alocuțiuni pe această temă.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnul deputat Theodor Paleologu. Vă rog.