Anghel Stanciu

Stimate domnule președinte, Onorat prezidiu,

Stimate doamne și stimați domni deputați, Distinsă doamnă ministru,

Evident că timpul pe care dumneavoastră mi-l dați cu bunăvoință mă împiedică să fac multe referiri la această foarte interesantă moțiune simplă.

De aceea, cu voia dumneavoastră, stimați colegi, am să dezgrop din negura vremurilor un gând al bătrânului înțelept chinez Mencius, care scria în secolul al IV-lea înainte de Hristos.

„De aceea, spun că toți oamenii au simțul compasiunii.

Un om observă deodată un copil ce este gata să cadă într-o fântână. Cu siguranță, se neliniștește și se înduioșează nu pentru a câștiga favoarea părinților copiilor sau pentru a căuta aprobarea vecinilor și a prietenilor săi, sau de teamă că va fi acuzat fiindcă nu l-a salvat.

Astfel, credem că niciun om nu este lipsit de simțul compasiunii, sau de simțul rușinii, sau de simțul politeții, sau de simțul a ceea ce trebuie făcut ca să fie făcut bine.”

„Simțul compasiunii”, stimați colegi, spunea bătrânul înțelept chinez Mencius în secolul al IV-lea înainte de Hristos, „este începutul bunei-cuviințe. Simțul rușinii este începutul virtuții. Simțul a ceea ce este rău sau este bun este începutul înțelepciunii. Orice om poartă în el aceste patru principii, așa cum este înzestrat cu patru membre, iar omul care are faima că este incapabil să le exercite se distruge pe sine.”

Deci iată că au trecut 2400 de ani și ne uităm în jur, când cei care trebuie să poarte aceste principii, principiul omeniei, principiul virtuții, principiul bunei-cuviințe, principiul înțelepciunii, adică dascălii, cei care sunt depozitarii acestor virtuți, vin, pentru nu știu a câta oară în plenul Camerei, și aduc injurii care, după mine, nu sunt demne de postura de dascăl.

Se poate discuta despre învățământ, și fără jigniri. Se poate discuta despre învățământ, aplecându-te spre el. Regret aici, și o spun deschis, că o distinsă colegă a noastră din Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport, și-i pronunț numele spre a veni și poate a-și cere scuze, distinsa profesoară Doinița Chircu – fost inspector școlar din Mehedinți, din același județ cu doamna ministru, ajutată la un moment dat de doamna ministru, când o nedreptățise alt ministru înainte –, i-a adus acuze nu numai nedrepte, dar aș spune nemeritate, dar aș spune nelalocul lor.

Sper, stimați colegi profesori, că scopul nostru nu este de a ne arunca unul altuia lături în cap, ci scopul nostru este de a face un corp comun aici, în Parlamentul României, spre a pune școala românească acolo unde îi este locul, să o aducem din nou la 6% din PIB, asta trebuie să facem, nu să ne bălăcărim unii pe alții, căci în felul acesta distrugem școala.

Închei, domnule președinte și doamna ministru, cu apelul făcut către toți, să înțeleagă că de 20 de ani, și o parte am luptat împreună, spre a ajunge la acest 6% din PIB.