Ovidiu Victor Ganț

Vă mulțumesc, stimată doamnă președinte. Stimați colegi,

Declarație politică cu ocazia Zilei Naționale a Republicii Federale Germania, la 25 de ani de la reunificare.

La finele celui de Al Doilea Război Mondial, generat de către Germania nazistă, continentul european a fost divizat prin ceea ce se va numi Cortina de Fier. Estul continentului, eliberat de către Armata Roșie, a fost separat de Occident vreme de cinci decenii. Armata Roșie, care a uitat să mai plece, a impus în statele reunite mai târziu în Pactul de la Varșovia regimuri comuniste. Victimă a unui astfel de regim a căzut și partea de est a Germaniei. Partea de vest a adoptat o constituție democratică, a început procesul de reconciliere cu Franța, proiect care a generat ulterior Uniunea Europeană, a pus în aplicare Planul Marshall, refăcându-și economia distrusă de război, a devenit membru NATO, adică parte a lumii libere. Partea de est, condusă de un regim comunist impus de către Uniunea Sovietică și care și-a terorizat cetățenii prin intermediul STASI, a devenit parte a Pactului de la Varșovia, a construit o economie neperformantă și a privit cu ostilitate către Republica Federală Germania.

Această stare de fapt s-a perpetuat până în noaptea de 3 octombrie 1990, când mii de oameni au sărbătorit la Berlin reunificarea Germaniei. RDG a aderat la Republica Federală Germania, iar germanii aveau să trăiască din nou în același stat. Acest lucru a fost posibil, pe de o parte, datorită revoluției pașnice din RDG, căderii Zidului Berlinului, de la care trecuseră doar 329 de zile, unor negocieri complicate și unor decizii cu implicații enorme pentru Germania, Europa și întreaga lume. Reunificarea a fost posibilă și datorită revoluțiilor din Europa de Est, generate de cele două cuvinte ale lui Mihail Gorbaciov, transparență și reformă (Glasnost și Perestroika), care au determinat cursul reformator din această parte a continentului.

Dorința germană de reunificare a fost primită cu reținere de către Marea Britanie, Franța, dar și de Uniunea Sovietică, care cerea ca Germania reunificată să nu devină parte a NATO. Poziția favorabilă a Statelor Unite ale Americii și determinarea politică a cancelarului Helmut Kohl și a Guvernului său au dus la realizarea reunificării. Fereastra de oportunitate a fost conștientizată de către decidenții vest-germani și fructificată. Analizând evenimentele ulterioare, putem specula că ratarea momentului ar fi amânat pentru multă vreme realizarea năzuinței poporului german (un an mai târziu s-a produs puciul împotriva lui Mihail Gorbaciov). La reunificarea Germaniei, președintele federal de atunci, Richard von Weizsäcker, a spus: „Noi, germanii,

suntem conștienți de responsabilitatea noastră și vrem să slujim unei Europe unite care trăiește în pace.”

Reunificarea Germaniei a însemnat _de facto_ și _de jure_ extinderea spre est a Uniunii Europene (cel mai important proiect pacificator din Europa) și a NATO, proces în care, din fericire, a devenit parte și țara noastră.