Ovidiu Victor Ganț

Vă mulțumesc, stimată doamnă vicepreședinte. Stimate colege,

Stimați colegi,

Evident că proiectul se bucură și de susținerea mea, chiar dacă sunt timișorean, și nu moldovean. Că asta nu are, de fapt, nicio importanță.

E un proiect foarte bun. Și dezvoltarea echilibrată a României nu se poate produce în absența unor astfel de proiecte de infrastructură mare. Pentru că, așa cum se spunea aici, regiuni cu un PIB foarte mic, la coada Uniunii Europene, dar cu un potențial uman imens, nu se pot valorifica decât prin construcția unor astfel de autostrăzi.

E regretabil, după părerea mea, că a fost necesar mai mult de un an ca să ajungă acest proiect în plen, ca să votăm asupra lui.

Și am venit în fața dumneavoastră, de fapt, pentru a supune atenției un aspect care s-ar putea să nască discuții.

Am înțeles că în Comisia pentru transporturi, în unanimitate, a fost admis acest amendament privind finanțarea. Și anume – scrie aici: „și/sau prin parteneriat public-privat”.

România se luptă în interiorul Uniunii Europene pentru păstrarea politicii de coeziune și păstrarea fondurilor structurale pentru România cel puțin la nivelul la care au fost. Respectiv ne dorim să fie mai mari, în ciuda intereselor altor state care cer reducerea acestor fonduri.

Faptul că invocăm parteneriatul public-privat... – _nota bene:_ nu mi-e cunoscut niciun proiect de mare anvergură din România care s-ar fi realizat în parteneriat public-privat până în prezent, dar sunt optimist, poate că în viitor se va reuși. Dar inducerea acestei idei că fondurile bugetare și structurale pot fi înlocuite – scrie acolo: „sau parteneriat public-privat” – cred că e un semnal de politică europeană greșit pe care îl dă România, în contextul în care fondurile structurale sunt departe de a fi epuizate.

Evident, susținerea există în continuare pentru proiect, e un deziderat extrem de important. Dar aceste nuanțe cred că sunt la fel de importante.

Vă mulțumesc frumos.