Dragoș Gabriel Zisopol

Vă mulțumesc, stimate domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor deputați,

Mesajul Excelenței Sale, domnul Dimitris Hatziargyrou, ambasadorul Republicii Cipru în România, cu ocazia celei de-a 55-a aniversări a Independenței Republicii Cipru, 1 octombrie 1960.

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor deputați,

Astăzi se împlinesc 55 de ani de la obținerea independenței Republicii Cipru.

Cu acest prilej, am deosebita plăcere și onoare să vă aduc la cunoștință mesajul ambasadorului Republicii Cipru în România, Excelența Sa, domnul Dimitris Hatziargyrou.

„La 1 octombrie a acestui an sărbătorim a 55-a aniversare a independenței țării noastre.

Republica Cipru a fost înființată în 1960, după patru ani de luptă împotriva Marii Britanii, pentru eliberarea națională de sub puterea colonială a insulei.

A fost pentru prima dată, din Antichitate, când ciprioții înșiși s-au aflat în postura de a deveni stăpânii propriului destin.

Cipru, care se află la intersecția a trei continente – Europa, Asia și Africa –, a fost, timp de secole, o insulă mult râvnită, pe care doreau să o controleze puterile regionale ale vremii, ce concurau pentru influență în regiunea Mediteranei de Est.

Istoria Ciprului este printre cele mai vechi din lume. Primele semne ale civilizației, documentate prin săpături arheologice, datează de acum aproape 11.000 de ani, din

al 9-lea mileniu î.Hr. După elenizarea insulei, în urmă cu 3.000 de ani, s-a constatat o continuă încercare de a domina țara noastră de către diferitele puteri regionale ale Mediteranei de Est – romani, perși, asirieni, arabi, bizantini, venețieni, cruciați, otomani și, în cele din urmă, de Imperiul Britanic. Toate și-au pus amprenta, care se reflectă astăzi în bogatul patrimoniu cultural al Ciprului.

Independența insulei Cipru a venit cu o disfuncționalitate, cu o Constituție impusă, reflectând politica mult testată în timp de «a dezbina și stăpâni» a puterii coloniale, care a semănat semințele divizării între ciprioții greci, care constituiau 80% din populație, și ciprioții turci, care reprezentau 18%. A durat doar trei ani și, în 1963, au apărut primele semne că ceva nu a funcționat corect. Acest lucru a culminat, în 1974, cu răsturnarea Guvernului legitim de către junta militară care guverna atunci în Grecia, iar, după cinci zile, urmată de invazia militară turcă și ocuparea ulterioară a 37% din teritoriul său, dar și cu expulzarea forțată a 200.000 de ciprioți greci din casele și averile lor. De atunci, insula este împărțită. Eforturile de a obține o soluție globală pentru reunificare sunt în curs de desfășurare și suntem în prezent în mijlocul unei noi runde de negocieri, sub mandatul Secretarului General al Națiunilor Unite. Sperăm că acest efort va reuși, astfel încât să putem vedea insula noastră și poporul nostru liber și unit.