Radu Zlati

Vă mulțumesc. Stimați colegi, cei care sunteți,

Ieri, 4 noiembrie, domnul Victor Viorel Ponta și-a depus mandatul de prim-ministru al Guvernului României. Nu a făcut gestul motivat de onoarea sau demnitatea care animă un bărbat de stat, ci a demisionat pe fondul protestelor de stradă, la rândul lor determinate nu în mod direct de activitatea guvernamentală a domnului Ponta, ci de gestiunea imaginii sale de om politic, care a ales să își termine cariera politică avându-l în dreapta sa pe nașul Gabriel Oprea și partidul acestuia, în loc să obțină de la liderii UNPR – generalul de operetă și primarul panseluțelor – demisia. Se termină astfel, într-un aer de dramoletă balcanică, o întreagă etapă din istoria postrevoluționară a României.

Pentru mine, ca național-liberal, etapa USL și USL 2.0 – cum au dorit-o Ponta și consilierii săi politici – a fost una plină de învățăminte. Deși de acord parțial cu afirmația că politica este „arta posibilului”, am învățat din experiența colaborării

PNL–PSD că nu poți să girezi moral un partid sau un om politic la nesfârșit și pentru orice cauză.

Am mai învățat că cine și-a plagiat lucrarea de doctorat poate să mintă senin și în alte împrejurări: să își mintă sau să își trădeze, de pildă, aliații; să își abandoneze mentorii politici; să își trădeze, în ultimă instanță, atât prin ceea ce a făcut, cât și prin ceea ce nu a făcut, chiar partidul care i-a oferit, într-o scurtă viață de politician, totul – inclusiv șansa de a accede la cea mai onorantă funcție în stat, aceea de Președinte al României.

Experiența pentru PNL numită Victor Ponta, posibila experiență Gabriel Oprea, din fericire ratată de către Partidul Național Liberal, m-au învățat că trebuie să fiu foarte exigent în alegerea tovarășilor de drum. Nu ajunge să ai un dușman comun pentru a deveni prietenul politic al cuiva, pentru a-l gira, pentru a-i asigura spatele în cazul oricărei mârșăvii comise, mai mici sau mai mari.

Să fie oare politica „arta posibilului”? Se prea poate. Dar trebuie să modificăm această definiție astfel: politica trebuie să fie „arta oricărui posibil moral”. Altfel, nu mai este politică, ci doar o cârdășie bazată pe interese comune.

PNL va deveni, poate, cu voia electoratului, cel mai important partid parlamentar al României. Dar, dacă se va abate de la această definiție, îl va aștepta soarta tuturor plăsmuirilor politice bazate pe fraudă morală: o prăbușire cu atât mai radicală pe cât a fost de enormă minciuna pe care s-a bazat creșterea sa electorală. Soarta politică a domnului Victor Viorel Ponta ar trebui să ne fie o pildă amară în acest sens.

Radu Zlati, deputat PNL.