Emilian Valentin Frâncu

Vă mulțumesc.

În România există foarte mulți vârstnici care trăiesc în localități necooperativizate, care, în timpul regimului comunist, cu precădere în zonele de deal și munte, deși au lucrat în propria gospodărie individuală, au fost obligați să încheie cu statul contracte de livrare, atât pentru produse animaliere, cât și pentru produse agroalimentare, la prețuri modice.

Cu toate că aceste persoane au avut o contribuție reală și consistentă pentru stat și societate prin dările efectuate, acum ei se confruntă cu imposibilitatea de a avea un venit minim de trai.

Situația este cu atât mai dramatică cu cât a fost trecută cu vederea de autorități timp de două decenii. Există o discrepanță foarte mare și cred eu că trebuie rezolvată această problemă, știind că pentru cei care au locuit în localități cooperativizate și au avut contribuții, poate, foarte mici – știm bine că ei au avut contribuții foarte mici la sistemul asigurărilor de stat – s-a găsit soluția unei pensii minime sociale de 350 de lei.

Noi credem că pentru corecta îndreptare a acestei anomalii este necesar ca și cei care, repet, au avut contracte de achiziție la prețuri modice, deci au contribuit cumva la bugetul statului și au fost spoliați de drepturile lor, persoane care acum sunt în vârstă și nu mai au posibilități de trai, să fie ajutați cu o indemnizație egală cu acea pensie socială minimă.