Traian Băsescu

Ați avut forța să promovați un nou Cod al muncii. Vă asigur că este o formidabilă premisă pentru o eficientă piață a forței de muncă, o piață a forței de muncă care este de natură să încurajeze și investițiile străine.

Asta nu înseamnă însă că procesul de modernizare a statului s-a încheiat. În opinia mea, este fundamental necesar ca, în perioada următoare, actualul Parlament să adopte două legi care vor întregi procesul de modernizare a statului. Aceste două legi sunt: Legea sănătății și Legea reorganizării administrative a României.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Legea sănătății, din păcate, a trebuit să fie retrasă pentru că a fost prost lansată în dezbatere, asta nu înseamnă că principiile ei sunt de abandonat. Este clar că avem nevoie de un mai puternic control al banului public – și s-a dovedit incapacitatea caselor județene de sănătate de a controla banul public – și este nevoie de implicarea în finanțarea sistemului de sănătate a sectorului privat, a celor care vor asigurări suplimentare, a companiilor care doresc să-și asigure suplimentar salariații, fie că sunt bănci, întreprinderi mici și mijlocii sau mari întreprinderi. Cred că a face acest pas este esențial, cu atât mai mult cu cât managementul competitiv al spitalelor devine una dintre cheile succesului sistemului de sănătate românesc.

Nu înțeleg de ce putem accepta ca între școli să fie competiție din punct de vedere al calității, și părintele să poată opta pentru orice școală atunci când își înscrie copilul, iar la spitale să nu avem această opțiune.

Am convingerea că tema Legii sănătății trebuie reluată, ca unul dintre pilonii esențiali, alături de Legea educației, pentru modernizarea statului. Și aici fac o precizare: sunt cunoscute ezitările Ministerului Sănătății și ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate de a face public pachetul minim garantat. În lipsa pachetului minim garantat de servicii medicale, Legea sănătății poate fi un eșec de la lansarea în dezbatere publică, pentru că asigurații de sănătate și cei care nu se pot asigura, înainte de toate, trebuie să știe ce le garantează statul în baza contribuțiilor lor actuale. Or, din acest punct de vedere, trebuie să recunosc că toți miniștrii sănătății au fost ezitanți și nu și-au asumat responsabilitatea lansării subiectului în dezbatere publică.

În ceea ce privește reorganizarea administrativă, știu că sunt discuții majore legate de interesele politice ale partidelor. Dragii mei,

Reorganizarea administrativă nu se poate face de a doua zi de la promulgarea legii. Ea necesită un timp de tranziție, care se poate întinde pe patru ani. Propunerea pe care v-o fac este să adoptați, în discuții cu opoziția, reorganizarea administrativă a țării, pentru că nimeni nu poate convinge pe nimeni că o țară organizată administrativ ca în 1968 mai poate răspunde nevoilor de astăzi.

Uitați-vă și dumneavoastră! Avem exact aceleași structuri ca pe vremea de dinainte de Revoluție și în administrația centrală, la care am mai adăugat niște agenții, dar, mai ales, în administrația locală: aceleași direcții sanitare, aceleași direcții de educație, aceleași direcții agricole, aceleași direcții de mediu, aceleași inspectorate de poliție, aceleași inspectorate județene ale Serviciilor Secrete, aceleași, aceleași, aceleași! Cum credem că o astfel de organizare mai poate răspunde nevoilor de dezvoltare ale României?