**Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu** – _ministrul sănătății publice_ **:**
## Domnule președinte de ședință,
## Doamnelor și domnilor senatori,
Cu toții suntem de acord că moțiunile, fie că sunt simple sau de cenzură, reprezintă cel mai democratic instrument prin care opoziția poate sancționa derapajele puterii. Cu un singur lucru nu pot fi de acord, de ce trebuie depusă o moțiune care de la cap la coadă este un atac la persoană?
Toate moțiunile care au vizat sănătatea au fost în proporție de 90% un atac jignitor și uneori calomnios la adresa persoanei ministrului, chiar și imorala moțiune a foștilor parteneri de guvernare, care au aprobat toate măsurile pe care le-am luat, a fost consistentă doar la capitolul jigniri.
Inițial, m-a întristat acest lucru. Experiența celor 6 moțiuni care au fost o prelungire a atacurilor din presă m-a învățat că deranjez pentru că nu fac compromisuri, nu m-am lăsat
angrenat în jocuri de interese, chiar am stricat jocuri de interese. Aș fi fost un ministru foarte bun și competent dacă aș fi făcut compromisuri și nu aș fi deranjat pe nimeni.
Concluzia: nu reforma este ținta moțiunilor, ci eu, pentru că vreau să fac reforma, vreau reguli clare și transparență în sistem pentru cetățean. Nu este o vorbă goală cum mă acuză și moțiunea intitulată răutăcios, cea de astăzi, ci vreau reguli clare atât pentru pacienți, cât și pentru medici.
## Doamnelor și domnilor senatori,
Vreau să vă mulțumesc în mod deosebit pentru că ați depus această moțiune. Este pentru mine un bun prilej de a vă informa ce am făcut și ce avem de gând să facem pentru a transforma sistemul sanitar românesc într-unul prietenos cu cetățenii și adaptat statutului european al României.
Recunosc că am greșit în ceea ce privește comunicarea mai susținută a măsurilor pe care le-am luat, și s-a întâmplat acest lucru pentru că nu am avut curajul să investim niciun leu în comunicare, ne-am mulțumit să folosim instrumentele clasice – conferința și comunicatul de presă –, dar presa nu a preluat niciodată ceea ce era importat pentru oameni, din punctul nostru de vedere, ci a tabloidizat orice măsură în funcție de ce interese a deranjat acea măsură.
V-aș da exemple multe, dar sunt convins că le cunoașteți, și nu presa face obiectul dezbaterii de astăzi.
Din postura mea este ușor și, totodată, greu să faci reformă. Ușor pentru că, nefăcând parte din sistem, am luat decizii obiective, greu pentru că dezbinata castă a medicilor se solidarizează imediat împotriva oricărei încercări exterioare de a face reguli în sistemul medical, și nici nu vă imaginați ce inerție mare are acest sistem.
În consecință, astăzi vreau să vă vorbesc despre fapte și minciuni.
Pentru început aș vrea să folosesc acest prilej pentru a vă prezenta situația de la jumătatea anului 2007 și pașii firești pentru 2008, pași impuși de ceea ce am realizat până acum, altfel spus, nu fac promisiuni, ci continui ce am început.
Raportul dintre componentele sistemului sanitar românesc este ineficient și în defavoarea cetățeanului, în sensul utilizării unor sume de peste 60% în sistemul spitalicesc, sistem care consumă cele mai mult resurse și cu cea mai mică eficiență.
Medicina primară ocupa numai 5% în 2005, va ajunge la 8,5% în 2007 și 14% în 2008, cu efect spre cea mai importantă componentă a sistemului sanitar, respectiv, profilaxia.
Medicina secundară, cea de ambulatoriu, este publică și privată, total subevaluată, existând lipsă de așteptare la toate serviciile paraclinice, precum și la cele de protezare la care, însă, în acest an listele au scăzut cu circa un an prin suplimentarea fondurilor cu 50% în 2007 față de 2006.
Programele naționale de sănătate au fost programe construite pentru birocrația sistemului, și nu pentru cetățeni, pentru controlul banilor era utilizat bolnavul, și nu sistemul care trebuia organizat pentru pacient.
Am să vă spun, de asemenea, care a fost creșterea din punct de vedere al sumelor alocate pe principalele programe de sănătate:
– pentru toate programele de sănătate în 2007 avem alocate 1.284, 5 milioane RON, față de 747,1 în 2004, o creștere de 1,7 ori;
– pentru programul oncologic în 2007 am crescut de 2,3 ori fondurile față de 2004;
– programul de prevenire și combatere a bolilor cardiovasculare a primit în 2007 de 2,38 ori mai mult decât în 2004;
– programul de diabet a primit de 1,64 ori mai mult în 2007 decât în 2004;
– în programul de transplant au crescut în 2007 fondurile, rețineți, de 32,22 ori.
Pentru toate programele au fost suplimentate fondurile, dar am dat exemplu patologia cu incidența cea mai mare.
Finanțarea sistemului prin Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate a evoluat din 2000 și până în 2007 de la circa 2.856,4 milioane RON la 11.925,8 milioane RON, ajungând în 2007 la 4,12% din PIB, fără investițiile din spitale care vor fi finanțate în ultima parte a anului 2007 și la care, deci, se va adăuga circa 0,5% din PIB.
Introducerea de taxe care să suplimenteze fondurile sănătății a fost, de asemenea, o măsură importantă, în corelare cu recomandările Uniunii Europene, prin fiscalizarea consumului de tutun, cauza principală a morbidității și mortalității.
Pentru 2007, strategia Ministerului Sănătății Publice are în vedere:
– revizuirea și aplicarea unui nou contract-cadru privind utilizarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate prin creșterea ponderii serviciilor asigurate de medicii de familie și a legăturii directe a acestora cu cetățeanul, și dăm în acest sens ca exemplu Programul de evaluare a stării de sănătate a populației în care sunt cuprinși toți cetățenii României, indiferent că sunt asigurați sau neasigurați;
– adoptarea pachetului de bază de servicii medicale decontate din asigurările sociale de sănătate, în corelare cu bugetul alocat, și care va fi asigurat prin contractul încheiat între asigurat și casele de asigurări de sănătate. Sperăm să înceapă acest pachet la 1 octombrie 2007;
– adoptarea pachetului minimal de servicii medicale pentru situațiile de urgență, alocat și care va fi asigurat prin contractul, de asemenea, încheiat între asigurat și case. De asemenea, termenul pe care vi l-am propus, 1 octombrie 2007;
– adoptarea și restructurarea listelor de medicamente compensate și gratuite, în sensul creșterii accesului cetățenilor în cadrul bugetului de asigurări sociale de sănătate, cu asigurarea în permanență în farmacii.
Ne gândim ca această compensare să aibă în vedere și veniturile cetățenilor, mai ales cu accent pe pensionari, să aibă în vedere, de asemenea, valoarea rețetelor și poate introducerea unei contribuții personale simbolice cu rol de conștientizare a consumurilor personale, să avem în vedere
anumite patologii importante pentru starea de sănătate a populației.
– de asemenea, pentru acest an avem în vedere asigurarea începerii funcționării sistemului de asigurări voluntare complementare și suplimentare de sănătate și determinarea pachetului de servicii medicale aferent acestui tip de asigurări;
– perfecționarea descentralizării programelor naționale de sănătate referitoare la diabet, oncologie, posttransplant, în vederea eliberării de medicamente specifice prin toate farmaciile cu circuit deschis din toate localitățile țării, și nu numai prin farmaciile din spital, și vă asigurăm pe această cale că sistemul funcționează, în ciuda a ceea ce s-a spus de la acest microfon;
– reașezarea prețurilor de catalog la medicamentele de pe piața românească, în sensul reducerii prețurilor lor, utilizând alte modalități de stabilire a prețurilor pe întreaga verigă: importatori–producători interni–distribuitori–farmacie.
Vom utiliza prețul cel mai mic din 12 țări ale Uniunii Europene, față de trei țări în prezent. Se va introduce principiul cost/volum pentru toți distribuitorii, se vor revizui adaosurile comerciale practicate de farmacii și distribuitori. Termenul propus, 1octombrie 2007, dar publicarea, deja, pe internet pe site-ul ministerului a acestui proiect de ordin a născut campanii de presă împotriva ministrului. Le voi duce până la capăt;
– continuarea procesului de modificare a finanțării sistemului spitalicesc și suplimentarea finanțării din bugetul de stat pentru servicii medicale de urgență.
Reforma pe care am început-o are și o componentă financiară care se referă și se reflectă într-o altă manieră de finanțare a spitalelor.
De la 1 iulie vom introduce D.R.G.-ul australian, a cărui esență constă în aducerea tarifelor de decontare a serviciilor din spitale la nivelul realităților din spital, mai exact se vor plăti doar serviciile pe care spitalul le prestează cu adevărat.
Am avut surpriza să constat că un spital județean primea bani pentru operații de transplant pe care, de fapt, nu le făcea. D.R.G.-ul australian nu va mai permite acest lucru, și, _-_ nu în ultimul rând, D.R.G. ul încurajează munca eficientă.
De la 1 iulie, deci, nu va mai exista finanțarea istorică a spitalelor sau pe pretenții și prietenii politice și vor fi plătite doar serviciile pe care le vor face efectiv.
Introducerea acestui nou sistem a necesitat luni de muncă. Vom introduce registre naționale pentru toate programele de sănătate, în vederea utilizării corecte a fondurilor sistemului de sănătate, vom realiza sistemul informatic și informațional care să asigure obținerea de informații coerente și în timp real pentru a se introduce și corela cele mai potrivite politici de sănătate, după ce ani de zile a fost blocată operațiunea de informatizare a sistemului de sănătate, vom asigura resurse umane, în sensul în care vom introduce rezidențiatul pe post pentru specialitățile deficitare și zonele defavorizate;
– introducerea cu plată a celei de-a doua specialități pentru cele neacoperite cu medici, reintroducerea pregătirii postliceale a asistentelor și moașelor, reașezarea sistemului
de motivare salarială prin menționarea unui ritm mai susținut de creștere, dar și a unor sporuri specifice, cum ar fi cel de prevenție în domeniul sanitar sau al introducerii primei de stabilitate;
– vom derula un program de modernizare a bazei materiale, deja se cunosc intențiile noastre pentru construirea celor 8 spitale regionale și 20 județene de urgență, reabilitarea celor 15 spitale județene de urgență;
– regândirea unor construcții începute și redefinirea acestora, inclusiv cu acordarea finanțărilor adecvate, construirea unor unități spitalicești noi la nivel de comunități locale pentru a asigura asistența medicală, asigurarea finanțării pentru viitoarele spitale noi pentru declanșarea licitațiilor de proiectare și construcție, reabilitarea unor sectoare vitale pentru sectorul sanitar, în speță, a început licitația pentru achiziționarea în acest an a circa 1.500 de ambulanțe de toate tipurile, precum și a 16 mașini pentru intervenții în situații de urgență și pentru calamități;
– am introdus principiul externalizării unor servicii care necesită investiții mari și pe care statul nu și le poate permite: imagistică, laboratoare, spălătorii, cantine, începerea și finalizarea studiilor de fezabilitate și demararea reabilitării și modernizării unui număr de 15 spitale de urgență și demararea lucrărilor la acestea, asigurarea dotărilor cu aparatură de imagistică, radiologie, anestezie, terapie intensivă, sterilizare, computer tomograf, aparate de rezonanță magnetică, ecograf și altă aparatură medicală de înaltă performanță pentru care licitațiile sunt în curs;
– achiziția și punerea în funcțiune a aparaturii medicale pentru unitățile de primiri urgențe din peste 47 spitale cu statut de urgență din fondurile contractate cu Banca Mondială și pentru care lipsea cofinanțarea pentru lucrări de construcții și pe care o asigură Ministerul Sănătății Publice;
– începerea achiziției de aparatură medicală pentru circa 40 de maternități și secții de nou-născuți pentru care, de asemenea, Ministerul Sănătății Publice asigură cofinanțarea pentru lucrări de expertizare și construcții;
– achiziționarea, pentru prima oară în România, a peste circa 3 milioane de vaccinuri antigripale, respectiv, pentru 15% din populația României, în conformitate cu recomandările Organizației Mondiale a Sănătății;
– începerea lucrărilor de dezvoltare a capacității de vaccinuri la Institutul Cantacuzino, în vederea asigurării independenței, dar și a scăderii prețurilor de achiziție și a dezvoltării posibilităților de export de vaccinuri.
În 2008 vom continua ceea ce am făcut până acum și vom dezvolta noi proiecte, vor continua lucrările la cele 20 de spitale județene de urgență începute în 2007 și la cele 8 spitale regionale.
Vom finaliza dotarea sistemului de ambulanță cu încă 1.000 de bucăți, lucru care va însemna înnoirea completă a parcului auto al ambulanței.
Vom finaliza dotările S.M.U.R.D. regionale, vom dezvolta programe de îngrijiri medicale la domiciliu și de asistență comunitară în toate județele țării.
Vom începe să utilizăm fondurile structurale de la Uniunea Europeană.
Vom introduce cardul național și european de asigurat. Vom finaliza sistemul informatic și informațional.
Vom continua monitorizarea pentru tot ceea ce înseamnă programe naționale.
Vom consolida rezultatele privind menținerea prețurilor medicamentelor la niveluri acceptabile și suportabile.
Vom aloca resurse suplimentare pentru programe noi de sănătate care să amelioreze starea generală de sănătate a populației, ca urmare a rezultatelor pe care le vom avea în urma desfășurării Programului național de evaluare a stării de sănătate.
Sperăm să atingem pragul de 5% din produsul intern brut pentru sănătate prin mai multe forme de finanțare. De asemenea, să atingem raportul de 1 la 3 dintre sistemul spitalicesc și cel prespitalicesc, respectiv, ambulatoriu, cu efect pe creșterea activității profilactice și de promovare a sănătății populației.
Sunt realizări și perspective reale.
O reformă nu se face într-o zi. Mie mi-a revenit sarcina să reformez un sistem în care s-a investit minimum, dar care a fost exploatat de unii ani de zile ca o mină de aur. Vreau să fac precizarea că pentru a ajunge la standardele Uniunii Europene sistemul sanitar românesc are nevoie, după anumite evaluări, de circa 17 miliarde euro, aproximativ 15% din produsul intern brut. România nu are acești bani deodată și, chiar dacă i-ar avea, tot nu s-ar întâmpla nimic peste noapte. Lucrurile s-ar schimba în decurs de câțiva ani de zile, pentru că, după cum știți, este nevoie de realizarea de proceduri pentru a putea să consumăm acești bani.
Anul acesta am obținut, totuși, cel mai mare buget din ultimii 17 ani și reușim să facem destul de multe lucruri, nu cât așteptăm noi sau cât așteaptă populația.
Domnule președinte de ședință,
## Doamnelor și domnilor parlamentari,
Personal, aș fi vrut să pun capăt discursului meu aici, pentru că eu cred că sunt suficiente aceste vorbe, dar vreau să mai spun un lucru: dacă până acum subfinanțarea sistemului a fost laitmotivul tuturor moțiunilor pe tema sănătății, anul acesta se înregistrează o temă nouă, și anume, managementul spitalelor. Toată lumea acuză profesionalizarea managementului, și tot ce se întâmplă rău în spitale este, evident, din cauza managementului pus de ministru.
Profesionalizarea managementului nu a fost inventată de mine. În toată lumea este așa. Există firme care manageriază activitatea unui spital. Menirea doctorului este să managerieze boala.
La un moment dat, chiar fostul ministru al sănătății al P.S.D., Daniela Bartoș, la una dintre moțiunile de cenzură depuse de opoziția de la vremea respectivă, acuza autonomia exagerată a directorilor de spital, autonomie care le-a permis să nu răspundă în fața niciunei instanțe pentru actul managerial pe care îl practicau. Așa s-a ajuns la datorii de miliarde, așa s-au scurs banii publici în multe buzunare.
Același sistem al managerilor prea independenți a dus la situații uneori dramatice în toate domeniile, așa cum s-a
văzut prin spolierea firmelor de stat în perioada tranziției, spitalele intrând și ele în acest haos.
Managementul profesionist nu înseamnă centralizare. Managerul trebuie să aibă, însă, un contract cu instituția care finanțează spitalul, în speță, C.N.A.S. și Ministerul Sănătății Publice. Când va fi finalizat procesul de descentralizare a spitalelor, nu numai patrimonial, și vor trece spitalele în subordinea consiliilor locale, aș fi curios să știu dacă un primar va finanța ineficiența managerului, știind că de bunul mers al spitalului depinde mandatul său. Sunt convins că atunci primăriile vor da bani și pentru întreținerea și reabilitarea spitalelor, lucru pe care, astăzi, nu îl fac, deși sunt obligate prin lege. La nivelul anului 2006 consiliile locale au finanțat spitalele, în total sănătatea, cu 0,1%.
Decizia de profesionalizare a managementului spitalelor a deranjat pe toată lumea, pentru că a rupt structuri solide de interese, mai ales financiare, și care nu aveau nicio legătură cu accesul legal al cetățenilor la asistență medicală de calitate.
Revenind la manageri și la situația din spitale, este de domeniul patologicului ce se întâmplă. În fiecare zi, în funcție de interese, este acuzat fie ministrul, fie managerul de funcționarea defectuoasă a unui spital sau altul. Cel mai nou exemplu: Spitalul din Satu Mare. Toți au sărit pe ministru, toți acuzau lipsa de fonduri, de medicamente care a dus la decesul unei tinere gravide. Ulterior, atât raportul intern al spitalului, cât și raportul comisiei ministeriale au dovedit că stocul de medicamente era în regulă și doar o neglijență medicală a dus la decesul gravidei, deși aceasta a fost corect operată. Sigur, la spitalul respectiv au fost găsite foarte multe nereguli medicale – și vom lua măsuri –, dar aceste nereguli nu au caracter financiar. Ordinea, curățenia și disciplina se pot face și fără bani.
Satu Mare nu este un caz izolat, în controalele pe care le-am efectuat am văzut multe lucruri și mai rele.
Moțiunea dumneavoastră mă acuză de conducere de tip sovietic. Știți că atunci când plecăm din minister eu și echipa suntem sunați noi sau colegii noștri și întrebați la ce spital mergem și toată lumea se apucă să facă curățenie? Ceea ce înseamnă că, deocamdată, în sistemul sanitar se fac lucruri numai de frică de controale, se fac dezinfecție și curățenie numai când sunt controale, lucru incredibil și inadmisibil întrun sector în care curățenia și mediul aseptic ar trebui să fie coordonate fundamentale.
Mizeria din spitale, neglijența în actul de sterilizare sunt un atentat la sănătatea publică. În urma controalelor pe care le-am făcut, am și demis manageri pentru așa ceva.
Cred că este de datoria mea să fac controale și să iau măsuri atâta timp cât lumea arată spre minister când ceva nu merge într-un spital. Din păcate, justiția i-a repus în funcție pe managerii demiși, în disprețul oamenilor care ajung în spital și sunt norocoși dacă nu pleacă de acolo mai bolnavi.
Profit, astăzi, de această ocazie pentru a lămuri dacă facem centralizarea sau descentralizarea sistemului. Pe site-ul ministerului este un proiect foarte clar privind descentralizarea, numai că decizia de descentralizare – și modul în care trebuie făcut acest lucru – este una extrem de
importantă, pe care nu și-o poate asuma o singură persoană. Este nevoie de o convergență de opinii, de o dezbatere publică.
Cu această ocazie, vă informez că reprezentanții ministerului vor depune pentru dezbatere la grupurile parlamentare proiectul de descentralizare. Așa cred că este corect.
Nu în ultimul rând, vreau să vă informez că la capitolul descentralizare am făcut pași importanți, și prin Legea privind reforma sistemului sanitar am făcut această descentralizare financiară. Dacă spitalele vor asigura servicii de calitate și performante, vor acumula acest fond în folosul spitalului care va avea la dispoziție resurse importante pentru investiție� vorbim de cei care conduc destinele spitalului. De asemenea, am descentralizat programele de diabet, oncologie și posttransplant, ceea ce a permis lărgirea accesului cetățenilor la medicație. Vreau să vă precizez că descentralizarea programului de diabet, de exemplu, s-a născut ca urmare a sugestiilor venite de la pacienții care, lunar, erau nevoiți să vină în spitalele din capitalele de județ să-și ridice rețeta și medicamentele. Cred că prin descentralizare am făcut acest program să funcționeze în interesul pacienților.
Ca atare, ceea ce am făcut nu sunt vorbe, ci sunt fapte.
Am crescut uneori costurile, și ne așteptam la așa ceva, pentru că oamenii care sufereau de aceste boli au început să se trateze de când își iau medicamentele din localitatea în care stau și nu mai sunt nevoiți să meargă în capitala de județ, unde era farmacia cu circuit închis. Ca atare, oameni care nu-și luau medicația, acum și-o iau. Circa 20% din pacienții care aveau medicamente pe rețete nu se duceau să le ia, acum și le iau.
Un alt subiect asupra căruia vreau să fac unele precizări este cel legat de medicamentele compensate.
Criza de medicamente este o situație cu care se confruntă toate sistemele sanitare, chiar și din țările Uniunii Europene al căror nivel sigur că ne-am dori să-l ajungem. Medicamentele nu ajung niciodată nicăieri în lume. De ce simte România mai acut aceste lipsuri? Pentru că are două particularități: o populație îmbătrânită cu multă nevoie, deci, de medicamente și, pe deasupra, și o populație săracă.
Încercăm să găsim permanent fonduri pentru rezolvarea acestei probleme. La fiecare jumătate a lunii, casele de asigurări suplimentează sumele alocate lunar farmaciilor. Din păcate, deocamdată, suntem deficitari la capitolul abilitate instituțională de a monitoriza și controla prescrierea de medicamente.
În controalele pe care le-am efectuat, am constatat că unii medici prescriu rețete în exces. Am mai dat exemplele acestea, vi le dau și dumneavoastră: în Călărași, într-un sat, medicii au prescris 700 de rețete într-un weekend. Dacă ar fi acordat două minute de pacient, fără scrierea rețetei, ar fi lucrat 23 de ore pe zi, ceea ce este imposibil. Am găsit rețete scrise pe numele unor morți sau rețete eliberate în ultima zi a lunii în curs pentru luna următoare. Total ilegal!
În condițiile acestea, evident că banii nu ar ajunge niciodată, chiar dacă am duce tot bugetul sănătății numai
pentru cererea de medicamente. Este clar că trebuie să îmbunătățim sistemul de supraveghere, monitorizare și control.
Doamnelor și domnilor senatori,
În ultimii 17 ani în sănătate nu s-a investit nici măcar în anii electorali. Toate guvernele măreau pensiile și salariile bugetarilor cu câteva luni înainte de alegeri. Nimeni nu s-a gândit să construiască un spital, să-l doteze, să ieftinească medicamentele, măcar să promită că va face ceva pentru îmbunătățirea stării de sănătate. Sănătatea era un capitol cenușiu mereu. Chiar unul dintre oponenții mei cei mai înverșunați recunoștea că partidul din care face parte nu a vrut să facă reformă în sănătate. Guvernul din care fac eu parte și-a asumat reforma în sănătate, considerând acest domeniu o prioritate națională strategică.
V-am prezentat ce am realizat și care sunt pașii următori obligatorii pentru a duce sistemul sanitar mai aproape de cetățean.
Vreau să fac reformă, nu mă las intimidat de campanii mincinoase și demagogice, nici chiar atunci când sunt jignit, calomniat, amenințat, eu și – ceea ce este mai dureros și inadmisibil – a început să-mi fie atacată și familia.
În consecință,
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.