Bianca Miruna Gavriliță

„Vaccinarea obligatorie – un prim pas spre o Românie sănătoasă”

Finalul anului 2016 și cele câteva luni din acest an au arătat că România are nevoie urgent de o lege a vaccinării. Numărul mare de decese înregistrate până acum, 24, din cauza epidemiei de rujeolă ar fi trebuit să tragă un semnal de alarmă. Majoritatea celor care și-au pierdut viața din cauza acestei epidemii sunt copii.

Timișul, considerat până nu demult unul dintre județele cu o cultură medicală de top, din păcate, se situează pe primul loc în ceea ce privește numărul de decese. Sunt opt victime înregistrate până acum, din cauza unei boli ale cărei efecte pot fi reduse.

Rujeola poate fi prevenită printr-o vaccinare care oferă imunitate pe tot parcursul vieții, iar vaccinul care ar putea salva viețile copiilor este ROR-ul. O doză din acest vaccin oferă protecție de peste 93 de procente împotriva rujeolei, iar o a doua doză are o eficacitate de 97%. Ministerul Sănătății este într-un plin proces de achiziție de vaccin ROR. Vor fi date direcțiilor de sănătate publică peste 110.000 de doze. Deci, din acest punct de vedere, statul român și Guvernul Grindeanu și-au făcut datoria.

Dar, din păcate, nu este suficient. În lipsa unei educații medicale, a unei educații sanitare corespunzătoare și chiar a unor măsuri de constrângere în cazul refuzului vaccinării, degeaba se fac eforturi pentru a obține vaccinul atât de necesar.

În ceea ce privește educația pentru sănătate, rolul determinant ar trebui să-l aibă medicii școlari, acolo unde există cadre medicale specializate, iar educația sanitară la nivelul unităților de învățământ, începând de la primele clase, ar trebui să reprezinte unul dintre principalele mijloace de promovare a cunoștințelor corecte privitoare la necesitatea vaccinării. Iar aceste ore de educație pentru sănătate ar trebui să fie săptămânale și incluse în programa obligatorie a școlilor, așa cum sunt în majoritatea țărilor europene.

Informațiile obținute în școală, coroborate cu informațiile date de medicii de familie, care reprezintă o altă componentă esențială a procesului de diseminare a acestor informații, precum și o campanie coerentă, prin difuzarea de clipuri publicitare de interes social, ar putea duce la o implicare activă a populației în domeniul sănătății și la înțelegerea clară a efectelor benefice ale vaccinării.

Din păcate, există și medici, puțini la număr, care nu cred în necesitatea vaccinării, dar pădure fără uscături nu există și cred că aceștia nu reprezintă decât voci izolate la nivelul sistemului de sănătate din România. Nu este corect ca un medic să facă propagandă împotriva vaccinării, care a contribuit, până la urmă, și la progresul societății în ansamblul ei.

Toate aceste componente ale unei educații sanitare, coroborate cu o lege a vaccinului inspirată din legislația țărilor unde gradul de vaccinare depășește 90%, ar trebui să ducă la o reducere drastică a numărului de copii care nu sunt vaccinați, iar cele 6-7 procente ar putea scădea simțitor.