Romeo Rădulescu

„Valea Oltului are dreptul la viață economică!”

Sunt fiu al Vâlcei și nu pot rămâne indiferent la o dramă ce se desfășoară zilnic chiar în fața noastră: sub guvernarea USL, încet, dar sigur, Valea Oltului este lăsată să moară economic.

Permiteți-mi să vă reamintesc că, în urmă cu mai bine de un an, pe data de 30 ianuarie 2013, cel mai mare combinat chimic din România, Oltchim Râmnicu Vâlcea, era forțat să-și anunțe insolvența, după o privatizare eșuată și acumularea unor datorii de aproape 800 milioane euro, pe care compania nu le mai putea duce în spate. Practic, tot anul trecut acesta a funcționat la 10% din capacitate, astfel că cifra de afaceri anuală a fost de circa 500 milioane lei, în scădere cu 35% față de anul 2012. Veniturile din exploatare au coborât cu 33,4%, la 497,74 milioane lei, iar pierderile au însumat 50 milioane euro. În luna mai a anului trecut, administratorii judiciari au decis să disponibilizeze 969 de salariați, dintr-un total de 3.248, câți erau la acea dată, din secțiile cel mai puțin încărcate cu producție, promițând astfel să le eficientizeze activitatea. Acest lucru nu numai că nu s-a întâmplat, dar oamenii concediați își mai așteaptă și acum salariile compensatorii ce le reveneau în mod legal, iar salariații nedisponibilizați au în mod constant trei luni restanțe în acordarea drepturilor salariale.

Aflat în continuare pe pierdere, Oltchim este ca o corabie ce se scufundă clipă de clipă și a cărei salvare poate să vină în acest ultim moment doar din partea unui investitor strategic, interesat să preia activele de producție și să securizeze creșterea afacerilor.

Din păcate, principalii acționari privați ai combinatului, germanii de la PCC SE, ce dețin aproape 33% din acțiunile Oltchim și care la momentul deschiderii procedurii de insolvență își afișau entuziasmul și interesul pentru revitalizarea a ceea ce a mai rămas din industria chimică românească, au dat deja un semnal negativ potențialilor cumpărători. Astfel, aceștia s-au declarat recent nemulțumiți de rezultatele procedurii de insolvență din ultimul an și au anunțat că se retrag din cursa pentru achiziția activelor Oltchim, cu toate că au investit în ultimii șapte ani circa 50 milioane euro în companie și în parteneriate de afaceri cu aceasta.

Desigur, faptul că portofoliul de ministru al economiei a înregistrat de-a lungul perioadei menționate doi titulari, iar în prezent al treilea este interimar, nu are cum să nu fie remarcat de potențialii investitori. După cum nu pot fi ignorate nici declarațiile ministrului Șova, care înțelege să „susțină” activitatea unui partener strategic vest-european al României, concernul Dacia–Renault, prin tergiversarea pregătirii pentru licitație a tronsonului Șelimbăr–Bascov din autostrada A1 Nădlac–Constanța.

Cred că este inutil să mai detaliez totala lipsă de interes a ministrului Grapini pentru modernizarea bine-cunoscutelor stațiuni termale de pe Valea Oltului sau pentru finalizarea facilităților de parcare și alimentație publică la Transalpina Ski Resort – „derdelușul” de 8 km pe care se schiază excelent chiar și la data prezentei adresări.