Valeriu Ștefan Zgonea

„Vârsta maturității electorale”

Se împlinesc 19 ani de la primele alegeri libere organizate în România, după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Pe 20 mai 1990, România s-a înscris ireversibil pe drumul european și euroatlantic, marcând un nou început pentru întreaga societate. Alegerile de la 20 mai 1990 au consacrat opțiunea fundamentală a românilor pentru democrație și au conferit legitimitate instituțiilor alese.

Primul Parlament ales, care a funcționat și ca Adunare Constituantă, a adoptat, după ample dezbateri, Constituția României, ceea ce a contribuit la consolidarea valorilor democratice.

Cred că astăzi ne permitem să privim în urmă fără resentimente sau efuziuni sentimentale și să ne asumăm trecutul, pentru a putea înțelege mai bine prezentul și viitorul.

Au fost și greșeli, și neîmpliniri. Era primul an al unei tranziții lungi și dureroase, care ne-a afectat și ne-a maturizat în același timp. Pe scena politică, efervescența depășea orice așteptări. Peste 80 de partide politice s-au înscris în cursa electorală.

La scrutinul din mai 1990 s-a înregistrat cea mai mare prezență la vot din istoria alegerilor postdecembriste. Entuziasmul și dorința de schimbare a românilor erau uriașe! Oamenii aveau credința că votul lor contează. A fost un moment cu semnificații profunde pentru democrația românească. Nu lipseau tensiunile politice și sociale, însă dezbaterile politice aveau substanță și oglindeau frământările oamenilor.

Dincolo de barierele de ordin ideologic și de dificultățile inerente oricărui început, liderii politici ai momentului – începând cu Ion Iliescu, Corneliu Coposu, Radu Câmpeanu sau Ion Rațiu – au avut forța de a-și respecta adversarii și de a-și canaliza energia în confruntări menite să găsească răspunsuri la multe întrebări și soluții la problemele existente.

Unde ne găsește vârsta maturității electorale? Într-un moment de criză, de inechitate socială, de indiferență civică și de iresponsabilitate din partea unor lideri politici, într-un moment în care fuga de răspundere a devenit sport național.

Actualul președinte al României, Traian Băsescu, nu a înțeles niciodată ce înseamnă dialogul, care este menirea unui șef de stat și care sunt limitele luptei politice. Din 2004 și până în prezent, nimic din ceea ce a făcut Traian Băsescu nu poate fi pus sub semnul responsabilității. Din 2004 și până în prezent, Traian Băsescu a încercat să deturneze atenția de la adevăratele probleme și să-și elimine adversarii politici, prin atacuri aberante.

Chiar și în clipa de față, când traversăm o criză economică gravă, Traian Băsescu demonstrează că pune interesele sale politice în fața intereselor românilor, influențând negativ guvernarea.

Astăzi avem nevoie de soluții, nu de tensiuni politice!

La 19 ani de la primele alegeri libere care s-au organizat după Revoluția din Decembrie 1989, avem nevoie de un președinte care să îi unească pe români, nu să îi dezbine.