Vasluienii sunt din ce în ce mai bolnavi și din ce în ce mai săraci.
Într-o singură lună, vasluienii au avut nevoie de peste 63.000 de rețete, a căror valoare estimativă este de șase milioane de lei, ceea ce înseamnă o creștere lunară de peste 40%.
În bani, această creștere pentru rețetele compensate și gratuite înseamnă aproape 240.000 de lei.
Chiar și așa pacienții sunt nevoiți să facă economii la sânge și să renunțe chiar și la alimente pentru a-și asigura medicamentele necesare.
Solicit susținere pentru proiectul meu legislativ, ce prevede reducerea TVA-ului la medicamente pentru a asigura necesarul de medicamente la un preț acceptabil pentru pacienții din cea mai oropsită regiune a României.
*
## „Alba-neagra de la sănătate”
Managerii unităților sanitare susțin că banii alocați de casele de asigurări de sănătate ajung cel mult pentru plata salariilor și că nu pot fi luate în calcul și tratamentele pacienților.
În aceste condiții, cele mai multe spitale din România, cu excepția celor de urgență, ar putea să fie în curând închise în condițiile în care fondurile au fost diminuate în diverse spitale cu procente între 5 și 30%.
În replică, ministrul afirma cu cinism că managerii sunt numiți politic și nu au capacitatea de a înțelege că sunt prevăzute sume suplimentare pentru ambulatoriu, centre multifuncționale și servicii paraclinice.
Cert este că de promisiunile din campanie s-a ales praful. Nu s-a redeschis niciunul dintre spitalele sacrificate de guvernarea precedentă, bugetul sănătății este în continuare insuficient, nu s-a început construcția vreunui spital regional, posturile din sistem au rămas blocate, iar epopeea tragică a pacienților oncologici continuă.
Dincolo de războaiele pentru resurse purtate de minister cu casa de asigurări, cu baronii locali și cu managerii de spitale, constatăm că după un an de guvernare pacientul a ajuns cu adevărat în centrul sistemului de sănătate. A ajuns acolo, dar a rămas și fără medicamente și fără spitale, dar cu datoria de onoare de a achita noi taxe pentru sănătate, precum coplata.
Întrucât aici vorbim de banii noștri, și nu de vreo tiparniță ministerială, întrucât vedem că oficialii din minister sunt mai preocupați în a-și asigura confortul în cabinete, prin donații obscure, voi iniția un proiect legislativ prin care se prevede ca sumele rezultate din contribuțiile la asigurările de sănătate să rămână în administrarea caselor de sănătate.
Astfel, se va asigura măcar transparența în gestionarea banilor pe care îi plătim din greu la sănătate și vom scoate din găurile negre ale bugetului consolidat sumele destinate sănătății românilor.
Vă invit să susțineți acest demers legislativ și să nu uitați că sănătatea nu are și nu trebuie să aibă carnet de partid.
„Programul național de imunizare gratuită mai pierde un vaccin”
Normele aberante ale contractului-cadru scot vaccinarea antitetanică din programul național de imunizare gratuită.
Institutul Cantacuzino aproape că a pus lacătul pe ușă, iar acum acest vaccin se importă la prețuri de zece ori mai mari. Și mai grav este faptul că nu sunt surse de finanțare și că bugetul alocat medicinei de familie nu permite achiziționarea acestui vaccin.
Medicii de familie au fost anunțați că vor primi acest vaccin doar pentru gravide, iar orice alt pacient trebuie să-și cumpere doza de vaccin sau să se prezinte la unitățile de primire a urgențelor.
Urmează perioada muncilor agricole, iar cei ce necesită acest vaccin fie vor renunța la prezentarea la medicul de familie, pentru că sunt costuri importante legate de această vaccinare (aproape 10% dintr-o pensie), fie vor fi nevoiți să scoată din buzunar alți bani pentru a ajunge la UPU. Aceasta va duce la creșterea numărului de cazuri de tetanos sau la supraaglomerarea și blocarea activității din unitățile de primire a urgențelor.
Am propus ca Institutul Cantacuzino să fie considerat ca instituție strategică și să primească finanțarea necesară pentru reluarea activității, dar patru miniștri ai sănătății preferă să importe la sume incredibile aceste vaccinuri și să refuze românilor dreptul la asistență medicală.
*
## „Băceștiul a fost trădat!”
Băceștiul este primul perimetru din țară în care urmează să fie amplasate primele sonde Chevron.
Băceștiul este prima comună în care are loc un miting de protest împotriva exploatării gazelor de șist.
Peste două sute de cetățeni acuză autoritățile locale, județene și centrale că au profitat de lipsa de reacție a populației, dând autorizația necesară firmei Chevron.
Memoriul depus cu această ocazie la Prefectura Vaslui „Gazele de șist – Armaghedon 2013” dovedește clar pericolele la care sunt expuși oamenii în zonele unde se forează prin fracturare hidraulică.
În ciuda aprobărilor date de administrația locală și a promisiunilor primarului Horațiu Cărăușu, în grădina publică din centrul satului nu a fost niciun reprezentant al puternicilor zilei, iar presa relatează că același primar a amenințat oamenii din Băcești că, „dacă vor participa la miting împotriva Guvernului care le dă ajutoare sociale, atunci nu vor mai primi ajutoarele”. Așa că, în locul celor peste o mie de oameni promiși de primărie, au fost doar două sute, convocați de GISC Bârlad și CIA Băcești.
Nu au lipsit nici alte metode puerile de intimidare a manifestanților, precum întreruperea ritmică a curentului de la stația ce deservea microfonul la care participanții luau rând pe rând cuvântul sau amenințarea cu excluderea din partid a celor din Bozienii de Sus, făcută de un senator USL.
Este remarcabil că un astfel de miting de protest se desfășoară chiar într-una din comunele unde compania Chevron a concesionat o suprafață de teren în vederea amplasării sondelor de explorare și exploatare a gazelor de șist, unde populația începe să conștientizeze riscurile la care este expusă.
România are și alte surse de independență energetică, nepoluante și eficiente, precum hidrocentralele și centralele eoliene. În absența unor studii de impact clare care să ateste atât lipsa de nocivitate a fracturării hidraulice, cât și beneficiile pentru România, am propus Parlamentului un proiect de act normativ ce interzice această metodă de valorificare a gazelor de șist.
* *
„Cea mai scumpă maculatură”
De douăzeci de ani tot auzim că sistemul de sănătate este subfinanțat.
Cu toate acestea, statul român aruncă cu seninătate la gunoi sănătatea românilor cheltuind sume colosale pe programe naționale și studii de fezabilitate fără finalitate. 180 de milioane de euro au fost cheltuiți pe un așa-zis program național de evaluare a stării de sănătate a populației ale cărui concluzii se lasă încă așteptate la mai bine de cinci ani de la încheiere.
Citând un fost ministru al sănătății, putem spune că obiectivul acestei evaluări nu a fost atins. Programul a fost un eșec total, de la început până la sfârșit. Din rezultatele programului de evaluare a sănătății, derulat între 2007 și 2008, nu se poate sub nicio formă evalua, cu limite de eroare admisibile și previzibile, starea de sănătate a românilor.
Programul n-a mai fost continuat, iar românii au pierdut și bani, și sănătate. Acest program este cel mai costisitor eșec: evaluarea a fost realizată încălcând regulile elementare de statistică, pe toată populația, și nu pe eșantioane reprezentative, la peste un milion de persoane datele lipsesc sau sunt incomplete, iar pentru alte 450.000 codurile de raportare au fost dublate, rezultând plăți pentru consultații și analize fictive.
Cheltuielile administrative au ajuns la aproape 30 de milioane de euro, din care aproximativ 20 de milioane au fost destinate papetăriei și biroticii, iar alte 10 milioane pentru dotarea cu laptopuri a medicilor de familie.
Studiile de fezabilitate pentru spitale imaginare ne-au costat alte 11 milioane de euro, ce reprezintă cea mai scumpă maculatură din întreaga UE. Până acum nici măcar un spital de acest gen nu a fost construit, iar ministerul anunța cu seninătate că va reactualiza aceste studii. Evident cu noi costuri.
În condițiile în care un spital regional ar costa cam 30 de milioane de euro, vedem cum ministerul a spulberat, dintr-un singur program și câteva studii, șase spitale regionale. Cu banii risipiți, nici pacienții oncologici, nici cei cu hepatită sau hemofilie și nici cei cu spondilită anchilopoetică sau asistența gratuită a gravidei nu ar fi fost lăsate de izbeliște și sunt convins că România nu ar fi trebuit să închidă porțile sutelor de spitale sau Institutului Cantacuzino.
Și dacă tot se vorbește de salarizare în funcție de performanță, mă întreb, desigur, retoric, cine ar trebui să plătească pentru jaful din sistem.
„Cel mai costisitor eșec al austerității”
Paradoxal, avem de patru ori mai mulți absolvenți de medicină decât Franța, dar de patru ori mai puțini medici decât studenți la medicină. Acest fapt se datorează și Ordonanței de urgență nr. 34/2009 ce limitează scoaterea la concurs a posturilor din sistemul medical, atât prin restricționarea numărului de posturi la maximum 15% din cele vacantate, cât și prin restricții bugetare.
Blocarea posturilor din sistemul medical a avut și are numeroase consecințe negative:
– suntem pe locul 31 din 33 de țări din regiunea europeană cu o densitate de 1,9 medici la o mie de locuitori, fiind urmați doar de Albania și Bosnia-Herțegovina;
– suntem pe ultimele locuri și la numărul de asistente medicale (3,89 la o mie de locuitori), dar și la medici dentiști (0,22 la 1.000 de locuitori) și la farmaciști (0,06 farmaciști la 1.000 de locuitori);
– sunt sute de localități, mai ales în mediul rural, care nu au medic de familie, iar cea mai slab acoperită este regiunea Moldovei cu doar un medic la 3.000 de locuitori;
– există un major deficit de medici specialiști în anumite specialități, cum ar fi anestezie-terapie intensivă, radiologie, psihiatrie, medicina de urgență;
– în 2012 s-a coborât sub pragul critic de 40.000 de medici și s-a ajuns să mai avem doar 39.813 față de cei 55.000 de medici din 1990;
– plecarea a peste 10.000 de medici ne-a costat peste două sute de milioane de euro investiții în pregătirea lor;
– sunt tot mai dese cazurile de suprasolicitare și malpraxis legate de lipsa personalului medical și sunt zone critice în care un angajat e nevoit să efectueze munca altor cinci.
Concret, propun un proiect de act normativ prin care posturile vacante din unitățile sanitare se vor scoate la concurs sau la examen pe categorii de personal și tipul de activități medicale, în funcție de normativele de personal aflate în vigoare, prevăzute în Ordinul ministrului sănătății nr. 1.778/2006.
*
## „Dreptul la protest _versus_ greva foamei”
În locul rezolvării situației privind acordarea salariilor compensatorii foștilor angajați CET, la Iași li se aplică cu larghețe amenzi.
Sperând că vor descuraja protestele disponibilizaților, autoritățile locale i-au amendat de mai multe ori pe cei care mai au curajul să își ceară drepturile.
Pentru prima dată după 1989 un om face greva foamei în fața primăriei – Virgil Iordache. Acesta afirmă că va continua această formă extremă de protest până când revendicările disponibilizaților de la CET vor fi soluționate și cere totodată ca autoritățile să plătească pentru amenzile date pe nedrept.
Cer public actualei echipe guvernamentale să-și rupă câteva minute din prezența la TV și să rezolve, cum au promis, revendicările acestor oameni.
*
## „Huși – orașul fără niciun loc de muncă”
În actuala guvernare Hușiul a devenit liderul național la șomaj și au fost luni de zile în care agenții economici din acest oraș nu au oferit nici măcar un singur loc de muncă.
Orașul a preluat locul întâi pe podiumul nedorit al șomajului, cu 1.290 de șomeri, devansând Vasluiul și Bârladul, a căror populație este mult mai numeroasă. Vasluiul are 1.273 de șomeri, iar Bârladul 846. Nici în procente situația nu este mai îmbucurătoare: în Huși rata șomajului a ajuns la 6,21%, de aproape patru ori mai mare decât cea din Bârlad, situată la 1,75%. Nu e de neglijat faptul că femeile sunt printre cele mai afectate, iar cele 606 șomere își pun în fiecare zi problema cu ce își vor hrăni copiii sau dacă e necesar să-i abandoneze și să plece în străinătate.
Cele 16 locuri de muncă oferite prin intermediul AJOFM Vaslui nu vizează persoane cu studii medii și superioare, ci sunt destinate categoriilor necalificate sau prost plătite, precum vânzători, tractoriști, paznici, manipulatori de mărfuri, îngrijitor de clădiri. Paradoxal pentru o zonă înconjurată de podgorii, nu există nici măcar un post pentru tehnicienii viticoli.
Hușiul e mort din punct de vedere al locurilor de muncă. Cauzele sunt multiple, dar principalele motive ale blocării pieței locurilor de muncă sunt lipsa investitorilor și descurajarea micilor investitori prin neacordarea de facilități pentru cei care încearcă să dezvolte vreo activitate productivă.
Șomajul înflorește pentru că nimeni nu încearcă găsirea de soluții pentru remedierea acestei situații ce aduce doar disperare în rândul celor care vor să muncească în această țară.
Sper ca proiectul meu de lege ce vizează reducerea impozitului pe venitul obținut din salarii să constituie un prim pas pentru relansarea economică a acestei regiuni băgate în seamă de politicieni doar în campania electorală.
*
## „Cultura _sine die_ ”
Oficialii Ministerului Culturii au promis încă din ianuarie alocarea a 15 milioane euro pentru finalizarea lucrărilor de la Palatul Culturii. Ca orice promisiune a actualilor guvernanți, și aceasta a fost încălcată, așa că, în final, nu s-a mai alocat niciun leu și continuarea lucrărilor de restaurare și amenajare a Palatului Culturii a fost amânată _sine die_ .
Crezându-ne inepți sau în campanie electorală, oficialii spun că vor da drumul la licitația pentru încredințarea contractului de lucrări, deși nu a existat și nu există niciun ban și nici toate avizele necesare pentru proiectul făcut de Complexul Muzeal Moldova.
Optimismul debordant al celor din conducere e probabil legat de câștigarea alegerilor, pentru că până acum nu s-au primit decât promisiuni.
Există și opinia realistă a firmei proiectante, ce susține că responsabilii din minister și de la Complexul Muzeal nu văd o prioritate în finalizarea lucrărilor de la Palatul Culturii și care acuză chiar împărțirea incorectă a banilor spre alte amenajări, precum palatul de la Ruginoasa, la Poni-Cernătescu și la Kogălniceanu.
Dincolo de conflicte și frecușuri politice, vedem că un simbol al Iașiului se degradează, iar puternicilor zilei nu le pasă. Chiar dacă mâine sau la o eventuală rectificare am primi bugetul necesar, tot ar mai fi nevoie de încă doi ani pentru finalizarea acestei clădiri istorice.
La modul cum USL iubește Iașiul, repararea Palatului Culturii va mai fi temă și în campania din 2016.
## „SC Mecanica SA Vaslui – 900 de drame”
De peste opt ani sutele de foști angajați ai SC Mecanica SA Vaslui trăiesc un coșmar. Nouă sute de oameni nu beneficiază de dreptul la grupa a doua de muncă, deși în momentul lichidării din 2005 li s-au eliberat adeverințe care să certifice acest lucru.
700 de sudori, strungari și lăcătuși, precum și cei 200 de angajați ai Secției turnătorie s-au trezit în postura de perdanți de serviciu ai statului român.
În ciuda repetatelor demersuri făcute la Casa de Pensii, Guvern, Parlament și Inspecția Muncii, oamenii nu și-au primit drepturile salariale, iar cei pensionați s-au trezit în situația unor venituri de mizerie.
Este nevoie de un demers legislativ pentru modificarea Legii pensiilor, pentru ca muncitorii de la Mecanica să beneficieze de o încadrare corespunzătoare în grupa de muncă solicitată.
Angajații amenință cu mitinguri de protest și văd în fiecare zi cum au fost trădați de actuala putere.
Solicit public ministrului muncii și prim-ministrului rezolvarea urgentă a acestei situații disperate.
Sper doar ca această solicitare, venită de la un parlamentar al opoziției, să nu rămână fără soluționare... *
„Legea votului alb: un vot de blam pentru politicieni”
Voi depune un proiect legislativ ce prevede introducerea votului alb atât pe buletinul de vot, cât și în formula de calcul
a voturilor valabil exprimate. Ofer pentru prima dată alegătorului posibilitatea reală de a da un vot de blam tuturor partidelor și politicienilor. Consider că adoptarea acestui act normativ va avea două consecințe majore: pe de o parte, creșterea participării populației la procesul electoral, iar pe de altă parte, voi obliga politicienii și partidele să-și respecte promisiunile electorale, întrucât această formulă de vot alb poate duce la reducerea numărului de parlamentari ai fiecărui partid.
Ne-am săturat de toți politicienii care ne promit lapte și miere în campania electorală și își uită promisiunile imediat ce pun mâna pe putere. Acest sistem de vot ne va da pentru prima dată posibilitatea să-i sancționam pe ei și partidele pe care le reprezintă.
Votul alb este în principal un vot de blam prin care alegătorii pot sancționa atât candidații, cât și partidele politice din fiecare colegiu, pentru oferta electorală necorespunzătoare sau promisiunile neonorate, dar obiectivul major al acestui proiect legislativ este creșterea participării la procesul electoral pentru ca să hotărâm cu toții ce e mai bine pentru noi și țara noastră. Puțini știu astăzi că putem să ne exprimăm nemulțumirea față de politică și politicieni prin simpla introducere în urnă a buletinului de vot neștampilat, iar și mai puțini știu că acest vot practic nu contează, el nefiind luat în calculul voturilor valabil exprimate.
Sancționarea prin vot de blam în acest moment este mai mult morală, pentru că, deși putem vota alb prin neaplicarea ștampilei pe buletinul de vot, aceste buletine nu intră în calculul voturilor valabil exprimate și implicit nici în calculul numărului de parlamentari pe care îl vor obține la final partidele.
Pentru ca această sancțiune să devină efectivă, acest act normativ prevede ca votul alb să fie exprimat într-un patrulater distinct pe buletinul de vot și să conteze în formula de calcul a voturilor valabil exprimate
Concret: la finalul listei cu numele candidaților pe buletinul de vot se înscrie votul alb. În unghiul din partea stângă sus a patrulaterului se va imprima sintagma „vot alb”, iar în centrul patrulaterului va fi imprimat „Niciunul”. Toate formulele de calcul al voturilor valabil exprimate și implicit al coeficienților electorali și al numărului de parlamentari includ și buletinele de vot cu voturi albe.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.