Decebal Traian Remeș

Veniți și-mi amintiți că este un necaz în țară cu pesta porcină.

La Autoritatea Națională Sanitară Veterinară s-a ratat de trei ori, de către același partid, cu trei oameni diferiți, numai că cei trei diferiți au însumat, unul după altul, necazuri, necazuri, necazuri.

Nu mai vorbesc de gripa aviară. La noi, la Ministerul Agriculturii, nu există document care s-o dovedească. Probabil a plecat Agafiței cu el acasă.

Nu vorbesc de caii bolnavi, pentru care vin la mine să le dau bani și nu-i problema mea, îi trimit tot la Agafiței.

Dar este pesta porcină, o prostie făcută de niște români fără milă față de țară și fără milă față de țăran, anul trecut. Or

fi dat un tun bănesc. Au vrut să intre în ferma mea, să-mi vaccineze porcii în săptămâna dinaintea Crăciunului, când eu trebuia să-i aduc la abator. I-am fugărit cu câinii. S-au dus în sat. Bieții țărani! N-au avut curajul meu, era autoritate a statului român. Doza minimă era de 100 de vaccinuri. Când o desfaci, zic doctorii, întrebați-i, probabil e vreun medic veterinar pe aici, trăia cam 30 de minute. Închipuiți-vă, într-o curte țărănească, cu o femeie în vârstă de 70 de ani, pentru că ceilalți sunt duși la alte treburi, cine ține porcul să-l vaccineze? Până caută vecinii, până vin, până prinde niște copilandri pe acolo, s-a dus doza.

Asta a fost marea afacere, nu știu a cui, ca să nu trebuiască să dau declarații scrise. Dar ministrul agriculturii din Olanda mi-a spus că după o prostie de natura asta la ei, patru ani, n-au scăpat, 15 milioane de porci au sacrificat.

Puteam regionaliza pesta. Așa, ce-am făcut? Am recunoscut-o drept caz general. Abatoarele nu primesc pentru nimic în lume, târgurile sunt închise, omul moare lângă porc, când nu are pe ce să facă un ban.

Stimați domni, veniți, vă rog, cu moțiunea, mai am adevăruri de spus.

Vizavi de abatorizare, i-am întrebat pe cei cu cota de lapte: mă, frații mei, împărțit-ați miliardul ăla de litri la milioanele de români și la 365 de zile, să vedeți câte grame de lapte trageți din țâța vacii pe un român, și pe urmă să gândiți că o parte va rămâne zer, din ailaltă trebuie să aveți unt, brânzeturi, iaurt ș.a.m.d. și un pic de lăptic de băut. Ăia n-au făcut socoteala!

Alții au făcut socoteala la abatoare și au zis: „Domnule, putem produce mâncare pentru de trei-patru ori România.” Dar nu s-au uitat că sunt județe care n-au niciun abator, nu s-au uitat că sunt gospodării și ferme cu animale la sute de kilometri de abator. Și dacă i se rupe piciorul unei bovine este mai scump transportul, mai ales, și este normal să fie așa, că trebuie duse cu mașini autorizate pentru transport animale.

Domnule, în pădure sunt mai ușor de socotit anumite lucruri: câți metri ster ies dintr-un lemn și câte lemne merg pe față și câte lemne merg pe ascuns.

Aici trebuia socotit altfel. Abatoarele nu trebuie neapărat să aibă capacitate de a hrăni România, ci să fie lângă român, lângă producător.