Vlad Gabriel Hogea

## „Viața la țară”

Luni, 25 februarie, am participat ca reprezentant al Partidului Conservator la Adunarea Generală a Asociației Comunelor din România (structură înființată încă din 1997, dar insuficient mediatizată).

Am avut bucuria de a constata că în mediul rural, în ciuda indiferenței autorităților, este o oarecare efervescență în legătură cu necesitatea reformării satului românesc. Să nu uităm că, din cele 3.219 unități administrativ-teritoriale din România, nu mai puțin de 2.858 sunt comune. Totodată, populația comunelor reprezintă circa 9,6 milioane, adică 45% din totalul locuitorilor țării. Ce-i drept, sporul natural este negativ, cifrându-se la minus 3,7 la mie. În sală se aflau peste 450 de primari din toate județele (mobilizare foarte bună), iar în prezidiu, pe lângă președintele Asociației, domnul Emil Drăghici, edilul din Vulcana-Băi (județul Dâmbovița), au fost prezenți lideri ai tuturor partidelor parlamentare. De altfel, aceștia din urmă au semnat și și-au asumat, chiar atunci, o declarație privind sprijinirea „Agendei comunelor din România”. Partidul Conservator apreciază că este vorba despre un document realizat într-o manieră profesionistă, care urmărește două ținte principale. Pe de o parte, prezintă starea de fapt în comunele din România din punct de vedere al acțiunii administrației publice și al furnizării serviciilor publice locale. Această sinteză va constitui și baza pentru analizarea comparată a performanțelor comunelor în anii următori. Pe de altă parte, prezintă propuneri de soluții factorilor de decizie și specialiștilor pentru rezolvarea problemelor identificate și face recomandări pentru membrii Asociației, în vederea îmbunătățirii performanțelor în activitatea proprie.

Pe lângă rolul de mesager și negociator în numele comunelor, Asociația și-l asumă și pe cel de furnizor de servicii de consultanță pentru propriii membri și de inițiator/facilitator de politici publice specifice, iar „Agenda comunelor din România” se vrea a fi un prim pas în aceste direcții. Desigur, rămâne de văzut dacă toate formațiunile politice care și-au exprimat susținerea privind revigorarea satului românesc își vor ține cuvântul dat. Instinctul îmi spune că nu.

De prea multe ori, în ultimii ani, am asistat la scene în care, cu un patetism caragialesc, unii și alții se băteau cu cărămida în piept cât de mult iubesc România, iar când venea vorba de un vot concret sau de o atitudine fermă dădeau bir cu fugiții.

Compatrioții noștri de la țară încă mai speră că viitorul va sta sub semnul echității și al reducerii decalajului sat-oraș, care se resimte dureros în viața lor de fiecare zi...