Eugen Bejinariu

Viața politică a României anului 2011 mi-a impus titlul de astăzi al declarației mele politice și anume: „Succesiunea provocată de evenimente politice fără valoare în nivelul de viață al românilor”.

După tăierea cu 25% a salariilor bugetarilor, reducerea alocațiilor pentru mame și copii, recalcularea pensiilor militarilor, „impozitarea” pensiilor, sub forma cotei de 5,5% pentru asigurările de sănătate și altele, anunțate public de către domnul președinte Traian Băsescu în circumstanțe și în postura de prim-ministru, a urmat o succesiune de evenimente, evident dirijată.

Ceea ce declar astăzi în Camera Deputaților este o fidelă reproducere a opiniilor, convingerilor și vorbelor celor mai mulți alegători din Colegiul nr. 8 Suceava.

Multe, foarte multe exprimări și manifestări a provocat tăierea pensiilor ofițerilor în retragere și rezervă, numită de autorități recalcularea pensiilor. Voi evita aici comentariile, deoarece aș putea fi bănuit de subiectivitate.

O efemeră îngrijorare și preocupare față de intrarea României în Spațiul Schengen, după care a pornit spectacolul în vămi, începând cu vama de la granița cu Ucraina, graniță care împarte în două pământul românesc al Bucovinei. Tăierea salariilor cu 25%, tăierea alocațiilor pentru asistența socială, tăierea pensiilor ofițerilor, tăierea altor ajutoare n-au mai făcut obiectul supărărilor, comunicării și revoltei, fiind înlocuită în comunicarea curentă și în massmedia cu acest amplu spectacol mediatic cu vameși și polițiști de frontieră.

La noi, la Siret, acest spectacol are exprimare nemijlocită în vamă, în orașul Siret, în familii, în instituții, pe străzi, în comunele și satele vecine, deci cu o reală putere de înlocuire a tuturor felurilor de tăieri. Provocarea și conducerea evenimentelor au fost făcute cu grijă spre a ajunge la „ținta” propusă – vinovați sunt 15 lideri sindicali „neascultători”.

Vine și aici uitarea, fiind adusă în prim-plan înlocuirea actualului prim-ministru, dar cu unul independent, birocrat și cu deplinul acord al Grupurilor parlamentare ale PDL.

Liderii PDL vorbesc mereu despre Uniunea SocialLiberală sub denumirea de „Uniunea Socialistă”, din care ușor deducem teama pentru pierderea puterii. Ca urmare, crește preocuparea PDL de a nu permite coeziunea și buna funcționare a USL și mai ales încercarea de a provoca disensiuni între conducerile PSD și PNL. Este interesantă „grija” liderilor PDL față de păstrarea identității doctrinare a PNL și teama ca acest partid să nu fie „înghițit” de PSD!

Oare ce va urma? Sigur vom avea alte regii, alte spectacole politice, alte diversiuni și perdele de fum, dar mai ales ignorarea realităților.

Fizionomia societății românești, relațiile între autorități, demersurile politice și sociale curente, dar mai cu seamă raportul Guvern–Parlament–justiție–presă–populație ne conduc la constatarea că în România nu este nici democrație, nici dictatură, nici perioadă de tranziție, ci este un stat autoritar „original”, pe model democrat-liberal. Mereu ni se distrage atenția de la realitățile grave create de actuala guvernare: risipitoare, arogantă, fără demnitate, competență și prospecție, preocupată doar de un singur lucru, socotit fundamental – menținerea puterii și câștigarea din nou a puterii în România.