Virgil Pop

„Victime pe altarul campaniei electorale”

Unii dintre noi sunt mai creștini sau mai păcătoși decât alții, unii merg la biserică din când în când, alții, ca domnul Băsescu, doar în perioadele electorale. Cu toții știm însă că, indiferent de religie sau de educație, este datoria noastră umană să prețuim și să protejăm viața.

De zece luni de zile, ne-am obișnuit cu toții să trăim o criză politică continuă. Până la urmă, suntem latini și avem cearta în sânge. De câteva luni de zile, ne-am obișnuit să vedem cum economia o ia în jos, cum firme puternice disponibilizează oameni, ori cum sute de firme mai mici își încetează activitatea. Până la urmă, e criză. De două săptămâni de zile ne-am obișnuit cu toții să vedem cum oameni cu coloană vertebrală, cu demnitate, capitulează și se înrolează sub culoarea portocalie a noului partid-stat. Până la urmă, cu toții suntem oameni și fiecare om are prețul lui.

O știre — o adevărată dramă, aș spune eu — a trecut aproape neobsevată zilele trecute. Este vorba de faptul că, în 24 de ore, doi muncitori ai companiei Bechtel din județul Cluj, Adrian Burbău și Marian Vădan, au murit, iar o a treia persoană, un alt muncitor, a ajuns în stare foarte gravă la spital în urma unor accidente de muncă. Ceea ce la prima vedere par a fi niște coincidențe nefericite, create de nerespectarea normelor de protecție a muncii, ascunde de fapt un adevăr trist: Guvernul Boc este în stare chiar să ucidă pentru ca Traian Băsescu să câștige alegerile. Până aici s-a ajuns...

Speriați de ce li se va putea întâmpla pe viitor, muncitorii de pe Autostrada Transilvania au mărturisit ziariștilor că sunt presați să muncească cu mult peste program, mult peste norma zilnică, pentru a-i face domnului Boc pe plac și pentru ca acesta să poată inaugura tronsonul Turda—Gilău în campania electorală. Muncitorii sunt puși astfel să facă lucruri pentru care nu sunt calificați, sunt suprasolicitați, devenind astfel victime ale oboselii și ale neatenției.

Am două întrebări pentru conștiința domnului Boc (și nu mă refer aici la Traian Băsescu): ar putea privi în ochi, la momentul mult așteptat al tăierii panglicii, familiile celor două victime? De ce sute de muncitori sunt transformați, peste noapte, fără voia lor, în agenți electorali ai PD-L, cu riscul pierderii vieții? Evident, Inspectoratul de Muncă al Județului Cluj, tot de culoare portocalie, vorbește ca să nu tacă, iar ministrul Berceanu dă vina pe mort: „Aveau echipament corespunzător, dar probabil că voiau să facă altceva și s-au desprins”.

O poruncă creștinească spune, de mii de ani, că nu ai voie să ucizi. Legile din ziua din azi garantează dreptul la viață și îi pedepsesc aspru pe cei care îngrădesc acest drept universal. Oare nu ar trebui să existe și o lege pentru cei care indirect sacrifică vieți de oameni pe altarul politicii? Mai mult ca sigur, aceștia vor rămâne să răspundă doar la o eventuală judecată de apoi...