Claudia Boghicevici

„Viitorul nesigur al sistemului educațional românesc afectează piața muncii”

Există o legătură indisolubilă între sistemul educațional și pregătirea absolvenților pentru intrarea pe piața muncii. Problemele de adaptabilitate a tinerilor la cerințele pieței muncii nu sunt o problemă recentă. O abordare coerentă asupra soluționării acestora presupune o întoarcere la cauze. Astfel, după 1990, sistemul educațional românesc a regresat cel puțin în două aspecte: învățământul superior nu s-a adaptat cerințelor pieței muncii, dezvoltându-se haotic, iar învățământul tehnic a ajuns aproape de desființare după așa-zisele reforme ale domnului Andrei Marga.

Pentru a inversa acest trend, principalul pas care trebuie făcut vizează redarea rolului de pol al cunoașterii universităților. Într-o economie tot mai integrată pieței unice europene, o economie care reclamă nevoia de competitivitate, adaptabilitate și învățare continuă, universitățile din România trebuie să inițieze parteneriate cu mediul de afaceri și cu actori internaționali pentru a crește gradul de integrare a absolvenților pe piața muncii. Universitățile trebuie să își dezvolte și structuri profesionale coerente, care să fie capabile să atragă fonduri europene puse în slujba aceluiași obiectiv de acumulare a expertizei pentru stimularea integrării absolvenților pe piața muncii. În acest mod, universitățile pot deveni punctul-cheie în promovarea unei economii bazate pe cercetare, dezvoltare și inovare, o economie în care forța de muncă este pregătită încă de pe băncile facultății să facă față rigorilor unui mediu tot mai competitiv, tot mai concurențial. În tot acest sistem, un rol important trebuie jucat de practica din anii de facultate. Practica trebuie să devină o activitate recunoscută la adevărata valoare, care să se fundamenteze pe nevoile pieței muncii, tot în ideea parteneriatului dintre universități, zonele industriale și mediul de afaceri.

În ceea ce privește învățământul profesional, chiar dacă până la un anumit moment a cunoscut o dezvoltare considerabilă în țara noastră, a fost abandonat odată cu avântul luat de învățământul universitar. Fenomenul a produs o supraaglomerare a pieței muncii cu tineri absolvenți de studii universitate, în special teoretice, prin contrast cu nevoile și cerințele pieței muncii. Legea educației naționale

nr. 1/2011 a reintrodus ca obiective revalorizarea învățământului tehnic profesional, însă legile subsecvente necesare atingerii acestui obiectiv au întârziat să apară. Abia săptămânile trecute, Ministerul Educației a publicat planurilecadru finale pentru învățământul profesional de stat cu durata de 3 ani, clasele a IX-a, a X-a și a XI-a, iar planurile-cadru pentru școala profesională cu durata de 3 ani au fost aprobate în 24 februarie 2014, prin Ordinul nr. 3.152, semnat de ministrul Remus Pricopie.

În vederea unei mai bune adaptabilități a tinerilor la cerințele pieței muncii, una dintre soluții este crearea unui mecanism de cooperare între mediul educațional și mediul privat. Acesta ar presupune: