Aurelia Cristea

„Viitorul României – sănătatea”

Continui seria de declarații pe teme fundamentale legate de dezvoltarea țării noastre cu o opinie legată de reforma sistemului național de sănătate.

În România de astăzi, sistemul de sănătate se identifică, în mintea celor mai mulți cetățeni, cu închiderea spitalelor, cu plecările masive ale medicilor în străinătate, cu slaba calitate a serviciilor și cu lipsa de fonduri pentru tratamente și aparatură performantă de specialitate.

Avem cea mai mică speranță de viață din cadrul UE – aproximativ 73 de ani, un procent mare de locuitori care suferă de diverse boli cronice și un indice al calității vieții mult mai scăzut. Mortalitatea infantilă a atins cote uriașe pentru o țară dezvoltată, aici clasându-ne pe ultimul loc din UE, cu o rată de 9,4 decedați la 1.000 de copii născuți vii în 2011, nivelul de obezitate crescând de la an la an, îmbucurătoare fiind clasarea pe ultimul loc din UE – 8%, însă pe primul loc în Europa la avorturi, cu o cifră înspăimântătoare – 480 de avorturi la 1.000 de nașteri și pe unul din ultimele locuri la contracepție.

În unele spitale românești, bolnavii își aduc medicamentele de acasă și riscă să moară din cauza dotărilor precare sau a infecțiilor intraspitalicești. Cei mai buni medici și asistente emigrează, fugind de salariile mici și de lipsa de apreciere resimțită în propria lor țară, 14.000 de medici emigrând din 2007 până în 2013. 67 de unități sanitare au fost închise de fosta guvernare, fără însă ca vreo problemă fundamentală să fie rezolvată. Banii sunt la fel de puțini, calitatea serviciilor la fel de proastă.

De 23 de ani, sistemul de sănătate românesc se află într-o continuă reformă. S-au perindat o mulțime de miniștri, fiecare cu propria viziune asupra acestui domeniu, care nu au reușit însă să implementeze un program coerent pentru a-l schimba în profunzime. Haosul generat de modificările dese ale legislației și ale regulilor interne nu a făcut decât să acutizeze problemele sectorului sanitar.

Actualei generații de politicieni îi revine responsabilitatea să ofere încrederea în sistemul de sănătate autohton, să le ofere accesul civilizat la serviciile medicale, categoriile defavorizate și marea majoritate a pensionarilor să poată beneficia de medicamente compensate și gratuite, iar pe de altă parte, să redea demnitatea personalului medical demoralizat de lipsurile materiale din sistem și de campaniile repetate de compromitere, prin indiferență, susținute de fostele guvernări democrat-liberale. În al doisprezecelea ceas trebuie să conștientizăm că sunt necesare măsuri urgente, care să permită dezvoltarea unui sistem de sănătate sustenabil și performant susținut printr-un consens politic, ca o prioritate națională, satisfacția pacienților și îmbunătățirea indicatorilor demografici constituind dovezile măsurabile ale succesului unui astfel de program.

Având în vedere că cel mai bun antidot pentru o boală este prevenția, consider că este important să sprijinim dezvoltarea programelor de prevenție și educație pentru sănătate, prin îmbunătățirea alocării financiare programelor specifice, pe termen mediu și lung, cu scopul de a crește nivelul de cunoștințe, îmbunătățirea comportamentelor și practicilor populației legate de consumul de alcool și tutun, alimentație sănătoasă, activitate fizică, protecția mediului, implicarea și interesul pentru propria sănătate etc.