Găvrilă Ghilea

„Vinovați pentru delictul major al iubirii de țară”

Am comemorat, în urmă cu câteva zile, la umbra Troiței Martirilor din localitatea bihoreană Lunca, 99 de ani de la o zi pe veci îndoliată pentru românii de pe aceste meleaguri,

atât de des trecute prin glonț și sabie în decursul trecutului lor milenar.

E o minune Dumnezeiască faptul că apele Crișului Negru, ce se rostogolesc dinspre munte spre vale, nu sunt și acum înroșite de sângele românilor patrioți pe care îl spală de secole.

Nedreapta istorie a făcut ca, după euforia actului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, la înfăptuirea căreia au contribuit și cei mai destoinici fii ai săi, Țara Beiușului să rămână vremelnic sub cizmă străină.

O eroare administrativă mult prea scump plătită, care a făcut posibilă transformarea acestui teritoriu într-un veritabil poligon de exterminare a celor care s-au pus în fruntea luptătorilor pentru unire.

Ne întrebăm și astăzi cum a fost posibil ca, sub privirile indiferente ale unei Europe care negocia tratate de pace, o gașcă de ocupație, formată din secui fără căpătâi, cu mințile rătăcite, să curme viețile a zeci de români bihoreni, țărani și intelectuali deopotrivă, din Beiuș, Cărpinet, Câmpani, Criștior, Finiș, Lunca, Sighiștel, Vașcău, declarați vinovați și executați pe loc pentru delictul major al iubirii de țară și vina supremă a dorinței de libertate.

Printre acești martiri ai neamului românesc s-au aflat și marii avocați patrioți ai Țării Beiușului, dr. Ioan Ciordaș și dr. Nicolae Bolcaș – a căror memorie am evocat-o recent –, ridicați de la casele lor în puterea nopții de Vinerea Mare a anului 1919 și aduși sub escortă în Lunca, pe malul Vărzarului, unde au fost schingiuiți, mutilați, batjocoriți și asasinați.

Au revenit în „glia rece, de lângă biserica din deal” a Beiușului lor drag, eliberat cu doar câteva zile mai devreme de trupele române, așa cum consemna eminentul dascăl al Liceului „Samuil Vulcan”, prof. dr. Constantin Pavel, „în amurgul unei sumbre seri de primăvară, la 25 aprilie 1919, în două coșciuge de metal, petrecuți de lacrimile satelor și de jeluirea clopotelor”.

La 99 de ani de la acele cumplite evenimente, alături de toți românii patrioți de la poalele Apusenilor, ne-am plecat din nou frunțile în memoria martirilor acestor meleaguri și ai neamului românesc, aducându-le un prinos de recunoștință în semn că jertfa lor nu va fi vreodată uitată.

Martirii își dorm somnul de veci în pământul sfânt al Țării Beiușului, a cărei libertate au iubit-o atât de mult, iar noi trebuie să dăm dovadă de putere, credință și unitate pentru a le păstra neîntinate nobilele lor idealuri.