Daniel Florea

„Violența în familie – de neacceptat!”

„Copilul are dreptul la respectarea personalității și a individualității sale și nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare sau degradante. Abuzul față de copii este definit ca orice formă de violență, prejudiciu, abuz fizic sau psihologic, abandon sau neglijare, maltratare sau exploatare, inclusiv violența sexuală, în timpul când copilul se află în îngrijirea părinților sau a unui părinte, a reprezentantului legal sau a oricărei alte persoane căreia i-a fost încredințat copilul.”

La 24 de ani de la semnarea Convenției ONU privind drepturile copilului, România încă se confruntă cu probleme privind protecția și îngrijirea copilului.

Copiii sunt neglijați, maltratați, mutilați, omorâți. Această violență se manifestă acolo unde copiii ar trebui să se simtă în siguranță. Ei nu se pot apăra și sunt ultimii cărora li se cere părerea.

De-a lungul timpului, numeroase abuzuri au fost comise asupra copilului. Un număr mare de copii cresc și trăiesc în prezent – și nu din vina lor – în condiții economice, sociale și psihologice care le întârzie și le pun în pericol dezvoltarea.

Abuzul, violența și tratamentele inumane nu pot fi numite metode de educație. Unii părinți renunță la rolul lor sau recurg ei înșiși la comportamente care pot pune în pericol sănătatea psihică și fizică a copilului. În timpul incidentelor generate de violența domestică, copiii pot fi victime ale acestora.

Efectele violențelor pe termen scurt se manifestă prin teamă față de părinți, depresie, iar cele pe termen lung se reflectă în caracter și personalitate. Copilul ajunge să nu își mai înțeleagă părinții. Iubirea sa pentru ambii părinți intră astfel în conflict cu situația de natură violentă dintre aceștia. De asemenea, copiii simt nevoia să ia partea unuia dintre părinți, iar alți preferă să se îndepărteze de amândoi. Din această cauză, copilul nu va avea ocazia să deprindă atitudinile și abilitățile necesare într-o viață normală: toleranță, afecțiune, compromis și negociere. Ei vor învăța doar o singură regulă: să se ferească de agresiuni cu orice preț, iar relațiile sociale se vor baza doar pe raporturi de forță, supunere și, implicit, de manipulare a situațiilor spre folosul personal. Propriile relații cu ceilalți se vor baza pe strategii care au ca scop dominarea agresivă sau fuga de situație.

Violența asupra copiilor rămâne ascunsă din diferite motive. Unul dintre motive este teama. Multor copii le este frică să vorbească despre incidente care implică acte de violență împotriva lor. În multe cazuri, părinții, care ar trebui să își protejeze copiii, păstrează tăcerea, deoarece „onoarea familiei” este pusă mai presus de bunăstarea și siguranța copiilor. În special violul sau alte forme de violență sexuală pot duce la ostracizare, la alte violențe sau la moarte. Chiar dacă România se află printre puținele țări unde legislația interzice folosirea pedepselor fizice și psihice asupra copilului, totuși mai avem mult de lucru la acest capitol.