Liviu Bogdan Ciucă

## „Violența în școli”

În România, 70% dintre tineri se tem să se ducă la ore din cauza actelor de huliganism, care, conform statisticilor, se petrec cel puțin o dată pe săptămână. O soluție pentru diminuarea cazurilor ar fi ca fiecare școală să aibă un psiholog școlar sau măcar un medic școlar. Psihiatrii spun că principala problemă este lipsa comunicării. Conform unui studiu internațional efectuat de Organizația Mondială a Sănătății în 37 de țări, România este nominalizată pe primele locuri la violența în școli. Peste jumătate dintre profesorii români raportează acte de huliganism la orele lor sau au nevoie de protecție pentru securitatea lor sau a altor elevi. În România, în prezent, fenomenul violenței în școli a căpătat proporții cotidiene, în condițiile în care opt școli din zece se confruntă cu o anumită formă de violență: violența între elevi, violența elevilor îndreptată împotriva profesorilor, violența profesorilor împotriva elevilor, violența unor tineri din afara școlii față de elevi sau chiar față de profesori. Această violență, deseori manifestată doar la nivel verbal, se transformă în violență fizică. Potrivit Legii nr. 35/2007 privind creșterea siguranței în unitățile de învățământ, cu modificările și completările ulterioare, prefecții, împreună cu reprezentanți ai inspectoratului școlar, ai Direcției Generale de Poliție a Municipiului București ori ai inspectoratului de poliție județean, ai Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului București sau ai inspectoratului de jandarmi județean și ai autorității administrației publice locale, analizează trimestrial modul în care este asigurată protecția unităților de învățământ, elaborând și derulând programe sau proiecte de prevenire a violenței în mediul școlar.

Consider că ministerul de resort ar trebui să elaboreze o strategie de prevenire și combatere a fenomenului de violență în școli, care să cuprindă principii, acțiuni și recomandări generale care vizează intervenții la nivel individual, relațional, curricular, comunitar și social, precum:

– identificarea timpurie a elevilor cu potențial violent și a cauzelor care pot determina manifestările de violență ale acestora, prin implicarea cadrelor didactice și a personalului specializat (consilieri școlari, psihologi, asistenți sociali, mediatori); – elaborarea și derularea unor programe de asistență individualizată pentru elevii implicați (ca autori sau ca victime) în cazuri de violență;

– implicarea activă a elevilor cu potențial violent sau care au comis acte de violență în programe de asistență derulate în parteneriat de către școală, cu alte instituții specializate – Poliția Comunitară, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, autoritățile locale, Biserica, alte organizații specializate în programe de protecție și educație a copiilor și a tinerilor;

– valorificarea intereselor, aptitudinilor și capacității elevilor care au comis acte de violență, prin implicarea acestora în activități școlare și extrașcolare (sportive, artistice etc.);