Florian Daniel Geantă

„Violența în școli și nepăsarea Guvernului!”

Tot mai frecvent, uneori săptămânal, suntem martori indirecți, prin intermediul posturilor de televiziune, la alte incidente și acțiuni violente care se petrec în școli și licee sub ochii neputincioși ai profesorilor și elevilor.

La inițiativa fostului ministru al educației naționale, s-a întocmit un plan de acțiune, un document denumit „Programul național pentru combaterea violenței în școli”, un program în parteneriat cu Ministerul de Interne și cu autoritățile locale. De atunci însă el se află la cabinetul ministrului, unde urmează să fie avizat. Câte luni sau poate câți ani trebuie să mai treacă până când ministrul în exercițiu să îl scoată din sertar și să-l activeze? În ciuda existenței acestui plan de acțiune, actualul ministru propune un set de măsuri pentru prevenirea fenomenului violenței în școli, luând practic procesul de la capăt.

Ceea ce este extrem de grav este faptul că în semestrul I al anului școlar 2012–2012 s-au înregistrat 740 de infracțiuni la nivel național, reprezentând o creștere cu 13% față de semestrul I 2011–2012, iar la nivelul municipiului București situația a avut o evoluție și mai gravă, numărul cazurilor dublându-se de la 147, anul trecut, la 175 înregistrate doar până la mijlocul lunii februarie anul curent.

Există multe forme de manifestare a violenței, de la injurii, jigniri, insulte și până la amenințări și acțiuni de lovire între elevi, dar și împotriva profesorilor.

Pe lângă acestea, se înregistrează o creștere semnificativă și a fenomenului de absenteism la ore. În special în București, absenteismul a devenit „sportul” preferat al multor elevi, iar sancțiunile mici aplicate celor vinovați nu aduc rezultate pozitive, ci, dimpotrivă, fenomenul ia amploare.

Cine este vinovat și ce este de făcut? Vinovați cred că suntem toți: părinți, dascăli, autorități, dar și televiziunile care favorizează în multe cazuri aceste comportamente.

Stimate domnule ministru, așteptăm ca principala preocupare a dumneavoastră să fie avizarea sau reactualizarea unei strategii naționale cu privire la prevenirea și reducerea acestor fenomene cât mai urgent. De asemenea, sunt așteptate elaborarea unor regulamente interne în fiecare școală cu măsuri clare și aspre împotriva celor care continuă să fie agresivi, campanii lunare de prevenire a acestor violențe, creșterea numărului de psihologi la nivelul tuturor școlilor, discuții cu elevii, cu profesorii, dar, nu în ultimul rând, și cu părinții acestora.