Marin Almăjanu

„Visele portocalii despre cum trăiesc românii mai bine sunt, ca de obicei, doar invenții...”

De la vlădică până la opincă – înlocuită cu mai modernul condur portocaliu –, care mai de care, plini până la refuz de entuziasm și lăudăroșenie, toți PDL-iștii în cor ne-au anunțat, cu mic cu mare, veseli și triumfători, cum că România a ieșit din recesiune de anul trecut deja, că salariile – ciopârțite dintr-o dată cu aproape jumătate din suma netă – au crescut de la 1 ianuarie anul curent cu foarte mult, iar șomajul nu mai reprezintă de ceva vreme o problemă acută a guvernărilor

PDL-iste, deoarece acesta este, mai nou, pe cale de dispariție!

Cum ne poate explica domnul Boc paradoxul șomajului din România? Cum poate fi posibil ca, în timp ce numărul salariaților a scăzut de la circa 4,5 milioane la 4,15 milioane, rata șomajului în loc să crească, așa cum era normal, a scăzut de la 7,6% la 7,3%?!

Care sunt oare motivele de laudă guvernamentală ale așa-zisei scăderi a ratei șomajului, dacă acesta nu scade deloc în realitate, ci crește permanent, deoarece tot mai mulți români rămân fără locuri de muncă, fie că sunt angajați la stat sau în mediul privat, doar că, după perioada legală de acordare a indemnizației de șomaj, aceștia nu se mai regăsesc pur și simplu în evidențe?

România a ajuns într-un timp record la doar 4 milioane de salariați – o cifră mai mică decât a celor care primesc ajutoare sociale – cu ajutorul incompetentelor guverne păstorite de premierul Boc – și acest lucru se întâmplă pentru prima dată în peste 60 de ani! Este aceasta o realizare sau vreun motiv de fală, domnule Boc?!

O altă fantasmagorie mult trâmbițată și ridicată în slăvi de dimineața până seara este marea creștere salarială cu fabulosul procent de 15%, ce înseamnă, în fapt, doar o mică ajustare a veniturilor salariale ce fuseseră tăiate, începând de anul trecut, cu peste 40%!

Astfel, în învățământ, câștigul salarial mediu net a crescut cu 11,1%, în sănătate și asistență socială cu 6,8%, iar în administrația publică cu 6,3%. Câștigul salarial mediu nominal net a scăzut în ianuarie cu 4,8% (72 lei) față de luna anterioară, la 1.424 lei, și cu 0,1% comparativ cu ianuarie 2010.

Dar toate aceste adevăruri crude și rezultatele tot mai proaste ale guvernărilor portocalii fără discernământ nu reprezintă pentru domnul Boc și guvernanții săi vreo problemă sau vreun motiv real de îngrijorare.

Aceștia nu văd decât cele mai frumoase vise cât de curând împlinite și se consideră deja demni de o prețuire fără margini și un podium pe măsură: „ne pregătim să trecem într-o nouă etapă: etapa creșterii economice. În 2012 vom avea o creștere între 4–4,5. Rodul muncii noastre se va simți...”